A dat ninsoarea peste firavi ghiocei,
Că-n acest an au apărut așa devreme…
Cât pentru-o iarnă a nins astăzi peste ei,
Că nu vor mai trăi… eu prins-am a mă teme…

Fusesem râvnitori și de zăpadă,
În anotimpul iernii ce-i pe ducă,
Cum vor putea mici ghiocei să vadă
Pe unde drumul către cer apucă…?

Mi-a coborât din gene-o lacrimă fierbinte
Ce-a vrut lor să le sape-un nou ochi de lumină,
Ca ghioceii dalbi să își aducă-aminte
Cărarea lor cea albă și deplină.

A dat ninsoarea peste ghioceii mici,
Erau prea dezveliți pe timp de iarnă…
Cristale delicate… că-s niște mantii zici,
Pe ei acoperindu-i, iar mie dor să-mi cearnă…