Primit pentru publicare: 29 sept. 2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceăfarul (Bt)
Publicat: 29 sept.2015

A început școala – dosar editorial- 

Ce cărți ar include (sau exclude) scriitorii români în manualele de liceu?  Grijă redacțională:
Feriți-vă de Mihai Eminescu, acum și de Mihai Sadoveanu!

De abia după ce au început cursurile, câțiva scritori români au fost solicitați de „Suplimentul de cultură”, Iași, să întocmească o listă de cărți și autori contemporani pe care i-ar vedea incluși în manualele de literatură română, astfel ca, spune realizatoarea Dosarului de investigare, Eli Bădică, adolescenții să fie atrași spre cărți dar mai ales să le creeze deprinderea lecturii.

Nouă scriitori români, unii cu mare experiență la catedră, dar toți cunoscători ai bibliografiilor școlare și ai lecturilor obligatorii, pe deasupra și scriitori, deşi mai toți spun că nu știu nici programa școlară nici cuprinsul manualelor, vin și-și dau cu părerea, în chestiune, în „Suplimentul..”. 494 din 19 septembrie 2015 în Cuprinsul a două pagini.

Unul din invitații care să-i facă pe elevi să zică  “hm” îi prezintă pe elevi, dar și pe scriitorii, agreeați ori nu, ca pe niște piese de muzeu – nici o întâlnire a lor, față în față, cum era pe vremea subsemnatului- , altul pe autorii care scriu, ca pe cei care „nu prea mai trăiesc”, cineva care „nu știe care sunt scriitorii studiați în clasele a XI-a și a XII-a” crede că „s-ar putea renunța la unele dintre operele studiate în prezent”, dar menționează și  părerea: „dacă în clasa a X-a avem Enigma Otiliei, oare chiar e necesar să fie inclus în clasa a XI-a Scrinul negru?”

Unii dintre participanții la opiniile, înscrise  în  Dosar, amintesc   nume de autori și titluri de cărți, așa la grămadă, cei  care ar trebui să zică “hm”, pozitiv sau negativ,  nereușind să identifice și separe carte de om…

Doamna Adina Popescu e mai directă și zice: „Eu nu prea mai știu care este programa de acum, dar presupun că nu e foarte diferită de cea de la sfârșitul anilor 90, atunci când am terminat liceul. Pot să spun ce am urât eu în liceu – prea mult Eminescu, până la saturație, romanele istorice ale lui Sadoveanu Frații Jderi și Neamul Șoimăreștilor care sunt aproape imposibil de citit în întregime de către adolescenții de acum” și, conciliantă, declară că „ar lăsa în programă doar Hanul Ancuței și Baltagul”. Amestecând și domnia-sa nume de opere și autori, revine la Eminescu și conchide: „…Așadar, mai puțin Eminescu și predat într-o formă „demitizată”. Aș miza mai mult pe autorii contemporani care vor fi oricând mai aproape de așteptările copiilor”, și-i nominalizează pe scriitorii  agreați: Ioan Groșan, Adriana Babeți, Mircea Nedelcu, Mircea Cărtărescu, dar și Brunea-Fox, Vasile Voiculescu, ultimul cu”proza fantastică”, dar nu spune care.

O anchetă, cu un Dosar fără concluzii, cum se întâmplă, adesea, și la alcătuitorii Dosarelor mari, unde tot nimic nu se alege din ele, dar în cazul prezent, am înțeles: oricine, da, în manualele școlare, Eminescu și Sadoveanu, nu.

Alandala românească și în literatură!

Ion N. Oprea