Octav Onicescu s-a născut la 20 august 1882, la Botoșani și a murit la 19 august 1983, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A absolvit Facultatea de Științe și Facultatea de Filozofie ale Universității din București, după care a obținut titlul de doctor în Matematică la Universitatea „Sapienza” din Roma și, ulterior, docența la Universitatea din Paris. A fost căsătorit și a avut doi fii. A înființat Școala de Statistică, Actuariat și Calcul din București (1930), devenită institut. A fost președintele Comitetului Român pentru Uniunea Interbalcanică a Matematicienilor (1934-1937), membru corespondent (din 1930) și membru titular al Academiei Române (din 1965), membru al altor academii străine, secretar general și președinte al Societății de Științe din România, membru activ al Institutului Internațional de Statistică de la Haga, fondator și rector al institutului Center of Mechanical Sciences din Udine, Italia (din 1967). A publicat peste 35 de tratate, studii, monografii, eseuri și manuale, precum și circa 1.200 de memorii și note științifice în reviste de specialitate românești și străine. A fost distins cu Premiul de Stat (1962), iar Filatelia Română a emis un timbru poștal cu chipul său (1992).

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Rânced, județul Prahova. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010) și Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012). Despre viața și activitatea lui Octav Onicescu, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 18 iulie 2014, la Botoșani.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost Octav Onicescu?
– A fost un remarcabil om de știință, întemeietorul matematicii moderne din țara noastră și creatorul școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică. S-a născut la Botoșani, într-o casă situată pe fosta stradă a Liceului (astăzi, Nicolae Iorga) – celebră, de altfel, pentru că pe aceeași stradă s-a născut și Victor Tufescu, cel mai mare geograf român din generațiile actuale, și tot aici se află Casa Memorială Nicolae Iorga, în care marele savant a copilărit un timp. Tatăl lui Octav Onicescu a fost contabil la administrația financiară, iar mama – casnică. A avut patru frați, dintre toți el detașându-se printr-o inteligență fantastică și o aplecare extraordinară spre științele exacte. A făcut clasele primare la Școala Marchian din Botoșani, apoi a urmat cursurile gimnaziale și liceale la Liceul August Treboniu Laurian din același oraș, pe care l-a terminat în 1911, luând bacalaureatul cu nota zece, după care s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a urmat, concomitent, Matematica și Filozofia. Deși studiile durau trei ani, el le-a terminat în numai doi și a fost recrutat, în mod excepțional, pentru a fi profesor de matematică la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște, un liceu de elită al timpului. Acolo, a cunoscut o suită de personalități, între care filozoful Nae Ionescu, de care l-a legat o strânsă prietenie. Beneficiind de o bursă din partea statului, în anii 1920 și 1921 a fost în Italia, unde și-a pregătit doctoratul, pe care l-a luat cu distincția magna cum laude. Apoi, a obținut docența la Paris, pentru a reveni în țară în 1923, când a fost numit lector la Facultatea de Științe a Universității din București. Datorită calităților sale extraordinare, a importanței lucrărilor pe care le-a elaborat și a contribuțiilor originale în matematică, a urcat în ierarhia universitară, în 1934 fiind deja profesor, post în care a activat până la pensionare, în 1962. În tot acest timp, a participat cu lucrări științifice la diferite congrese internaționale de matematică și a fost invitat să conferențieze la mai multe universități din Europa.

– Ce alte dimensiuni a mai avut creația sa?
– Numele său figurează în toate enciclopediile oamenilor de știință ai secolului al XX-lea, dar, dincolo de activitatea științifică, a avut și un remarcabil talent literar; în 1980, i-a apărut volumul Memorii, în care-și evocă viața și activitatea, foarte multe pagini fiind dedicate Botoșanilor, orașul natal pe care l-a iubit mereu.

– Ce puteți spune despre familia sa?
– A întâlnit pentru prima oară dragostea la Botoșani, în persoana Luigiei Zorio, fiica unui celebru inginer italian stabilit aici, cea care i-a devenit soție și cu care a avut doi fii – Mircea, medic, și Dan, inginer –, amândoi decedați. Familia a făcut o importantă donație Botoșanilor – manuscrise, documente, scrisori, fotografii, decorațiuni și piese de mobilier –, cu care a fost amenajat un muzeu memorial ce a rezistat vreo 11 ani în casa unui fost primar al orașului, Ioan Misir, prieten din copilărie al lui Octav Onicescu. Casa a fost retrocedată fiicei acestuia, iar o parte dintre lucrurile donate acolo sunt păstrate la Muzeul Județean de Istorie din oraș, unele fiind expuse în punctul muzeal organizat aici.

– Casa în care s-a născut a rămas?
– Nu mai există, pentru că zona a fost reconfigurată și au fost construite blocuri; nimeni nu s-a gândit că această casă trebuia ocrotită, de aceea s-au mai păstrat doar niște fotografii care amintesc de ea.

Florin Bălănescu