Scrisori către Octav Onicescu

Autor, Gheorghe Median

Împlinirea, la 20 august a 120 de ani de la naşterea marelui matematician Octav Onicescu, a fost marcată la Botoşani, prin organizarea unor manifestări omagiale, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Liceul „A.T. Laurian”. Muzeografi, profesori şi elevi, cu mijloace diferite, dar cu aceeaşi dragoste şi admiraţie, au evocat viaţa şi opera genialului om de ştiinţă, a cărui contribuţie la dezvoltarea ştiinţelor matematice a cunoscut recunoaşterea internaţională. Manifestărilor omagiale desfăşurate la Botoşani, se încheie cu Conferinţa naţională dedicată lui Octav Onicescu, organizată de Filiala Botoşani a Societăţii de Ştiinţe Matematice, care se va desfăşura între 30 noiembrie -2 decembrie, onorată, conform organizatorilor, de reprezentanţi de seamă ai matematicii româneşti contemporane, în frunte cu academicianul Solomon Marcus.

Dincolo de comunicările ştiinţifice care vor fi prezentate, se vor face, desigur, referiri la ilustrul matematician, căruia unii dintre participanţi i-au putut fi prieteni sau colaboratori. Cuvintelor alese care se vor rosti la adresa lui Octav Onicescu cu acest prilej, le alăturăm pe cele care i-au fost adresate cu 40 de ani în urmă de unul dintre prietenii şi colaboratorii săi, dorohoianul Gheorghe C. Zapan (1897-1977), matematician, doctor în filosofie, psiholog, pedagog, profesor de psihologie în cadrul Universităţii Bucureşti, membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Scrisoarea pe care o reproducem în cele ce urmează, face parte din patrimoniul Colecţiei „Octav Onicescu”, păstrată la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani.

Stimate şi iubite Domnule Profesor Onicescu
Cu ocazia sărbătoririi D-voastre, pentru împlinirea vârstei de 80 de ani, care a avut loc la Facultatea de Matematici (sept. 1972), la care am participat şi eu, numeroşi matematicieni, distinşi, în majoritate foşti elevi de-ai D-voastre, au adus elogiul vieţii şi operei D-v., operă caracterizată nu numai ca deosebit de originală şi profundă, în anumite domenii, ca mecanica şi probabilistica, ci şi interdisciplinară în diferite ramuri ale matematicii, incluzând şi ştiinţele matematice şi filosofia.
Ca cel mai vechi elev al D-voastre şi totodată şi ca cel mai nou (căci eu aplic în domeniul profesiunii mele: psihologia, nu numai spiritul interdisciplinar şi matematica, pe care le-am învăţat de la D-v., ci cred că aplic înaintea altora şi unele din realizările D-v. mai recente, ca „energia informaţională”, „noua statistică matematica”, etc.): mi-a plăcut elogiul pe care vi l-au adus vorbitorii, la sărbătorirea D-v., ca om de ştiinţă prodigios, ca cercetător, academician, profesor de ştiinţe mecanice de la Udine, pentru realizările D-v. mari în ştiinţă, ca şi, în special, răspunsul D-v. perspectivele despre cele ce mai aveţi în curs de făcut şi veţi mai face, în special în legătură cu o nouă teorie statistică matematică, pe care o aveţi în curs de dezvoltate.
La încheierea sărbătoririi, felicitându-vă, v-am comunicat personal şi ulterior încă am ajuns la ferma convingere că propunerea pe care a făcut-o unul dintre vorbitori, ca D-v. să fiţi sărbătorit în continuare şi la 85 de ani şi la 90, nu este, în cazul de faţă, întru totul, în spiritul matematicii şi în special al statisticii:
Curba lui Gauss, pentru cazurile rare, privind performanţele excepţionale, nu se termină la câtimile 80, 85 sa 90, ci tind spre infinit!
Iar omenirea îşi sărbătoreşte fiii ei aleşi, la nesfârşit!
Dorindu-vă încă odată mulţi ani rodnici, fericiţi şi cu sănătate, dimpreună cu distinsa d-v. soţie, D-na Luiza Onicescu, primiţi vă rog din partea mea omagiul exprimat în convingerea de mai sus.

Al D-voastre, cel mai vechi şi mai nou elev
Gh. Zapan
Prof. Emerit dr. Doc. Univ. Bucureşti
Membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice
Bucureşti, octombrie 1972.