Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

A răsărit STEAUA NORDULUI!

Primit pentru publicare: 27 sept.2015
Autor: Marin TOMA, fondatorul revistei literare “DOR de DOR,,
Publicat: 28 sept.2015

A răsărit STEAUA NORDULUI!

 

În urmă cu circa trei ani scriam un scurt articol cu titlul «LA BOTOŞANI A RĂSĂRIT O NOUĂ STEA A POEZIEI ROMÂNEŞTI?!» despre aproape anonimul scriitor D.M. Gaftoneanu, în care subliniam că în ciuda modestiei şi reţinerii afişării ostentative în public, prin seriozitate şi talent, prin abordarea mai multor stiluri, acesta nu este nici pe departe un om de pluton printre poeţii ce apar peste tot în ţară ca ciupercile după ploaie. Vorbeam printre altele şi despre lipsa de reacţie a factorilor de decizie la expansiunea mediului toxic al ciupercilor otrăvitoare care acaparează prin orice mijloace spaţiul rezervat culturii şi a resurselor alocate de către autorităţile predispuse la compromisuri pentru câţiva arginţi cu mercenarii fără scrupule şi despre promovarea în primele rânduri a nechemaţilor spre literatură. Ori, iată că în timpul trecut de atunci, deşi foarte scurt, m-am convins că noul venit Gaftoneanu îmi confirma din plin aşteptările pe care le aveam.
Cu deosebită satisfacţie, trebuie să mă felicit pentru inspiraţia pe care am avut-o şi pentru încrederea pe care i-am arătat-o într-o perioadă de debut, căci elevul meu de atunci, pe lângă multele menţionări pe drept de la concursurile naţionale este astăzi la rândul lui iniţiatorul unui eveniment cultural local căruia, cu seriozitate și cu umor, i-a dat denumirea de
STEAUA NORDULUI unde se acorda medalii din argint emise de către Monetăria Statului, diplome pe suport special, cărţi de colecţie şi câte altele. Sincer, chiar nu m-a surprins cu alegerea inspirată a inscripţionării de pe medaliile destinate activiştilor culturali- DEMNITATE, MUNCĂ, GENEROZITATE, tocmai pentru că îl ştiu că pe un om discret şi de cuvânt apropiat de sistemul de valori universal al societăţii.
Am văzut fotografiile şi filmul înregistrat la recenta reuniune de la Botoşani cu muzică de toate genurile, cu poezie şi cu epigrama iar pe unii dintre participanţi, nume de marcă, i-am recunoscut, fiind premiaţi şi la concursul, Dor de dor” pe care îl organizez an de an la
Dor Mărunt, dar şi în ţară precum la Memorialul  „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti.
Cred că ceea a ce ne propune poetul
Gaftoneanu prin deviza, „Literatura sănătoasă şi cultura autentică” ţine la modul concret de o viziune personală ce ar putea fi rezumată astfel: să nu ne desprindem atât de repede de trecut până când nu avem o perspectivă clară asupra ce ne propunem, aşa cum scria într-o satiră versificată ironică la adresa postmodernismului extremist, „Cu toţi suntem pe Titanic”:”Nu ştiu câţi vor înţelege ceea ce am vrut a spune: Nu strică o casă veche, când în loc nu ai ce pune!”.
Am încredere că de acolo de unde este, marele Eminescu ne vede zbuciumul după puterile noastre pentru păstrarea unei limbi române literare, a lirismului din sentimentele omeneşti curate în poezie, în articole şi pentru păstrarea libertăţii de expresie autocenzurate de bunul simţ în fata angoaselor de lux şi a refulărilor intimiste aşa cum scriam în manifestul, „Primăvara culturii româneşti”. Să mergeţi pe drumul deschis de Luceafărul poeziei româneşti, efigia culturii naţionale, d-le Gaftoneanu, personal vă felicit pentru introducerea în circuitul naţional a simbolului cultural, Steaua Nordului” şi vă invit să recitiţi,“Lasteaua care-a răsărit” a MARELUI POET.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Vasile Popovici spune:

    Subscriu la cele spuse de scriitorul Marin Toma.
    Poetul Dorel Mihai Gaftoneanu a apărut ca un meteor pe firmamentul literaturii româneşti, dar care nu s-a/nu se stinge precum meteorul intrat în atmosfera terestră, ci arde, luminează. Sunt onorat, strângându-i mâna de fiecare dată când îl întâlnesc. Am participat împreună la multe concursuri literare şi m-am bucurat când a luat un premiu mai mare decât al meu.
    „E unul care canta mai dulce decat mine?
    Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine.
    Apuce inainte s-ajunga cat de sus.
    La rasaritu-i falnic se-nchina-al meu apus.
    Iar voi, care asupra-mi sageti tocite trageti,
    Cantati, daca se poate, fiti buni si nu mai rageti!”
    (Vasile Alecsandri – Unor critici)

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania