Teodor EPURE
.
Primăvara iarăşi a sosit în sat
Sub un cer de lapte întunecat,
Gândacii de atlaz şi inimile de argint
Spun că primăvara a sosit,iarna s-a topit.
.
Primăvara-capul ei cu muguri de păr gălbior
A intrat în sat printr-un crâng încetişor,
În caleaşca bătută de fluturii lipicioşi
Trasă de nişte cai de zarzăr sârguincioşi.
.
A răscolit toţi munţii de pe pământ,
Pe câmpuri se văd focuri mereu arzând,
Firul de iarbă străbate vuietul vântului,
Ţăranul umblă cu mâinile prin glasul pământului.
.
În ciuda vântului care prin văi se strecoară,
Sătenii scăldaţi cu gânduri în primăvară,
În căruţe zugrăvite cu geamuri la soare
Umplu câmpul de dulceaţă şi sufletul cu răcoare.
.
Primăvara e bunavestire a grâului
Paharul cu care vom bea lumina cerului,
Trupul ţăranului va răspândi miros de in,
Care va trece hotarul zărilor lin.
Similare