A RĂSCOLIT TOŢI MUNŢII

Teodor EPURE

A RĂSCOLIT TOŢI MUNŢII

Primăvara iarăşi a sosit în sat

Sub un cer de lapte întunecat,

Gândacii de atlaz şi inimile de argint

Spun că primăvara a sosit,iarna s-a topit.

Primăvara-capul ei cu muguri de păr gălbior

A intrat în sat printr-un crâng încetişor,

În caleaşca bătută de fluturii lipicioşi

Trasă de nişte cai de zarzăr sârguincioşi.

A răscolit toţi munţii de pe pământ,

Pe câmpuri se văd focuri mereu arzând,

Firul de iarbă străbate vuietul vântului,

Ţăranul umblă cu mâinile prin glasul pământului.

În ciuda vântului care prin văi se strecoară,

Sătenii scăldaţi cu gânduri în primăvară,

În căruţe zugrăvite cu geamuri la soare

Umplu câmpul de dulceaţă şi sufletul cu răcoare.

Primăvara e bunavestire a grâului

Paharul cu care vom bea lumina cerului,

Trupul ţăranului va răspândi miros de in,

Care va trece hotarul zărilor lin.