ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Dorina RODU
Cenaclul DinOgor

A timpului frunză

O frunză a timpului hain
Ce-și caută calea
Dinaintea vremii lui Cain
Pentru a-și urma chemarea…

Dansând în vremuri vechi
În liniștea nopții târzii,
În cea dintâi zi
Când nu se știa de erezii,

De ură sau iubire,
De pace sau război,
Ci doar de clipe-fire
Curgând în spectre noi

Și-n gheme moi
Cu umbre de safire;
Pe când toate erau una
Și una erau toate;

Regina era Luna
Călcând pe valuri coapte
Croindu-și cărare
Către mândrul rege-Soare,

Peste munți și oceane
Prin deșert și văi,
Către a lui Orion coloane
Spre-nstelate căi.

În astă vreme veche
Din nimb necunoscut
Poetul s-a născut
Cu blestemu-i nepereche.

Versul îi era strajă
Și-a iubirii vrajă,
Îi era destin
Cunoscut și, totuși, străin.

Îi era leagăn lin
Și mormânt deplin,
Veșnic monument
Și-ntâiul tegument.

Încă de-atunci poetul
E-a timpului frunză,
A vântului pânză
Ce-nvăluie violetul;

În valuri de cuvinte
Creându-și portretul
Și din eterne zăcăminte
Metafora și epitetul.