A trăi şi-a scrie! Astea le visez! ( In memoriam Augustin Buzura )

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lidia BURDUJA
Cenaclul DinOgor

A trăi şi-a scrie! Astea le visez!

( In memoriam Augustin Buzura )

A trăi şi-a scrie! Astea le visez!

Cât aş vrea, speranţa, bună dac-ar fi,

capul să nu-şi piardă! Să nu mai trişez

nici să-ntreb vreodată, dacă te-aş găsi

la poarta deschisă a raiului mov:

– de ce-i goală creasta? Vulturul mişel,

de ce zboară-n cercuri? Singură-n alcov

mă aştepţi pe mine sau te rogi la EL?

Luna e de ceară. Îngerii absenţi,

la dezacordate harfe argintii,

scrijelesc lumina. Aripi din coperţi

de tomuri îmbracă, tăceri timpurii.

Dintre-atâtea feţe, câte ele au,

se arată una mai plină de nuri.

Hai, vino-ntre pagini, ţie să mă dau.

Din Calea Lactee, vino să mă furi!

Lasă-le pierdute, ale nopţii voci

într-o emisferă nordică sau nu!

Pe drumul cenuşii, focul să-l evoci.

Tăciunii iubirii, să îi provoci, tu.

Din vechi orgolii gri, să facem recviem

pentru nebuni şi chiar şi pentru bestii.

De iele nu-mi pasă, de jocul lor mă tem

când mă ademenesc, vara prin trestii.

Iluziile vii, cu-a lor candoare

ne-mbrăţişează-n van, singurătatea.

I s-a făcut raport. Întrebătoare

e clipa ce-aşteaptă… eternitatea.

Nici vii, nici morţi, nimic nu vor. Nici nouă,

speranţe nu ne-am dat, dar stăm la rânduri,

noaptea-n cimitire. Zorile-n rouă,

ne-aşteaptă scrisul să cadă pe gânduri…

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Lidia Burduja