*Atâta doar*
Eu n-am sa cer iubito de la tine,
Mai mult ce nu- mi ofera hrana
Chiar daca-s vorbe de iubire,
Nu-mi spune una de pomana.
Asculta-mi inima cum bate
Ramâi o clipa-n poarta ei!
Si-n zilele înaltatoare,
Tu poti iubito, sa mi-o ceri!
Sa-i lasi în semn de pretuire:
Azurul ochilor frumosi,
Dulceta buzelor carnoase,
Caldura sânilor pietrosi!
Sa-ncep în zile lungi de vara ,
Sculptura acestu-i chip dorit
Si în amurgul ros de seara,
Sa-i spun ca sincer l-am iubit.
*Nu-mi pasa…*
Nu-mi pasa ce sopteste lumea
De mine, c-as fi, nu stiu cum…
Ca mi-am adus femeie frumusica
În casuta mea, de lânga drum.
Nu-mi pasa ce sopteste lumea,
Când trec nepasator prin sat
Tinându-mi strâns de mijlocel femeia
Oprind-o-n loc cu-n dulce sarutat.
Mi-e draga numai mie
Si drag îi sunt si eu.
Las lumea sa vorbeasca..
O bate Dumnezeu.!
O, Doamne, cât de rea e lumea
Si ce-o avea cu mine ea?
Nu-i cer nimic si nici n-as vrea.
Nici eu si nici iubita mea.
Când nu e lânga mine,
Ma duc în calea ei.
Simt sufletul ca-mi arde,
O, Doamne, ce-i iubirea…ce-i!?
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania