Mărioara NEDEA
Ne-adună timpul pe-un cadran opac.
Tăcerea ne condamnă la tăcere.
Tu taci apatic, eu nu vreau să tac
când simt în cord uimire şi durere.
Ne gravitează-n pulsuri reci orgolii.
Vertebrele ni se curbează-n gheaţă.
Se frâng în noi stamine de magnolii,
Să germineze-n ochi o dimineaţă
când chiar vom mai iubi prima ninsoare
tardivă, ca sărutul unui orb.
Refuz să mă întreb dar, mi se pare,
Că eşti un fulg şi vreau să te absorb.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania