Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ACASĂ-I SATUL

Primit pentru publicare: 10 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 10 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

ACASĂ-I SATUL

.

Satul șade pe colină ca străjer de vechi ponos
Numărând anii cu sute adunați în tolba veche,
Șira ulițelor strâmte de sub colbul cel mănos
Se întinde ca un șarpe, lung și fără de pereche.
Totu-i vis în sân de zare, colț din Raiul pământean
Unde nu-i durere vie, nici jelire, nici suspin
Traiului satului e viața ce tot scaldă cu alean
Rătăciți prin lumea largă ce acasă vin și vin.

Ale sale izuri coapte ce renasc din glia arsă
Se întind peste hotaruri ca un nor ce dă să plouă,
Fiii săi umblați la școală sunt chemați cu toți acasă
Să-și înmoaie tălpi umblate în fâneața plină-n rouă.
Grâne verzi și cele coapte nasc de-a pururea alin
Flori cosite în otavă se întrec la mal de râu,
În căuș de sat răzeș, veșnic cald și veșnic plin
Chiar pelinul e de izmă și ciulinii-s pai de grâu.

Toaca satelor vecine își răsună pârg de forță
Anunțând timpul de muls între strungele de stână,
Vechi lăcașuri de mioare șad aprinse ca o torță
Unde bacii cei bătrâni, viața țin în a lor mână.
Toaca noastră-i putrezită de la ploi și de la timp
Stând trântită în uitare sub un snop de mărăcine,
Dar veni-vor fii acasă, c-au plecat de lung răstimp
Și-au s-o dreagă cu știința ce-au hrănit-o prin străini.