Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    ACEASTĂ TREIME: TRUP, CREIER ŞI HAR DIVIN (VI)

    ACEASTĂ TREIME: TRUP, CREIER ŞI HAR DIVIN (VI)

    Aşezarea-n existenţă: Priveşti timpul din unghiul tău de vedere şi vezi în el ce fel de oameni se zbat. Ori cobori, pătrunzând, ori rămâi surdomut. Şi din goana alergării ai vrea să-ţi ascunzi strigătul…

    Supus gândirii şi strategiei formării încă dinainte de naştere, pruncul se înveleşte în cei şapte ani de educaţie. Toate ideile strânse într-un focar al gândirii şi învelite de veşnicia forţei divine.

    După facerea lumii, cinstea, ca o fecioară despuiată ce era, s-a transformat într-o împărăteasă, apoi peste tot domnia impunându-şi.
    Un laborator această planetă?

    Hrană: Grohăitul, / urechea flămîndă / a tâmpitului, / satură. // La acest popor / această mascaradă. // Voi existaţi / şi eu încă mai / supravieţuiesc. // La viermii ce v-au pătruns fiinţa, priviţi acum.

    Cartea: E forţa care mişcă individul. O treaptă pe care păşeşte trăirea. Calea de pătrundere în miezul tainei. Cheie a universului, hrană, lumină, forţă a creierului… Orice timp îşi are trăirea cărţii. Orice societate, rang sau aşezare, din seva cărţii se ridică. Cartea formează nucleul!

    Cuvântul: Se prelinge ca un şarpe din gâtlej, cuvântul. Şarpele din gând. Şarpele din priviri. Şarpele de sub talpa casei. Toţi umblăm cu şarpele existenţei transformat în cuvânt. Măiestria de a nu-l lăsa în libertatea pătrunderii? Sau poate plăcerea de a te întrupa în cuvânt!

    Făgăduinţă: Spiritul e doar / fiinţa cu care / rămânem după moarte. // Nicăieri şi aiurea, idei rătăcite în imensitate. // De dinafara vieţii / realitatea fiinţei. // Mai presus de toate, / existenţa prin orice formă a durerii. // Penetrarea fiinţei, sărutul.

    Golgota: Ca într-o desagă a săracului / alerg cu zilele / şiroindu-le. // Trupul este trup cu cele ale lui, / doar forţa spiritului, mişcându-l. // În poarta restituirii / şi trupu.-mi să-l aduc? // Într-o altă taină / în afara vieţii / nu voi alerga.

    Dimensiuni (I): De-am depăşit dimensiunea
    Pământ, timp, spaţiu…
    Flămând rămâne gândul.
    De-am pipăit lacrima
    Cu ochiul neplâns,
    Mâinile celui ce-au fost
    Pe trupul femeii
    Fără de rost, picurând.

    Revelaţia: Faţă de revelaţia umană, nu-i zadarnică bolta cerului. E greu de închipuit că pe timp de noapte, omul nu-şi pune creaţia într-o legătură cu imensitatea luminilor de pe firmament. Privind, la ce se vede, cu ochiul, la ce nu se vede, cu gândul.
    Femeia ca cea mai sfântă unealtă a timpului.
    Libertatea luminii şi a pătrunderii o are omul.
    Dintr-un sărut a început facerea!

    Dimensiuni (II): Cu fiecare clipă
    Dimensiunea pământului
    Creşte…
    Sub sărutări,
    Ca un fulg de nea,
    Femeia se topeşte…
    Totu-i amăgire
    Şi-n univers mister,
    Cineva priveşte
    Peste vis şi cer.

    Jelanie: Ca o jelanie, politica / şi acelaşi rahat mâncat / sub diferite timpuri. // Pierzania fiinţei e politica. // Politica este arta desăvârşită a grohăitului.

    Zădărnicie: Dacă e să număr / oamenii adevăraţi / îmi ajunge un singur deget / şi asta nu în uşa singurătăţii. // Şi pe trestie, / prin ea vântul de sună, / mândria o răpune. // Visul este mândria fiinţei şi a gândului. // În existenţa gândului, femeia este o clipă de pauză. // Gândurile lăsate împrăştiate ca nişte unelte de lucru.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5