Mă trezesc în brațele cărților mele,
Literă cu literă îmi intră prin piele,
Privesc adesea prin pervazul ferestrei,
Cum cărțile înfrunzesc-n nucul din fața casei
Sub un cer albastru plin de certitudine
Liniștea mă mângâie când vorbesc cu mine,
Și-mi așez fericirea în cuvinte
Până când ele încep să plesnească-n litere.
Atunci când îmi vine plăcerea din senin să zbor,
Un nor îmi cere să mă las purtat de el prin cer,
Să simt picături în palmele mele
Și să cred că plâng cu picături de ploaie grele.
Acel nor mă lua de braț și mă invita
Să mă plimb cu tălpile goale prin livada sa,
Rătăceam doar cu privirea minute în șir.
Pe covorul pregătit de îngerii din cer.
În tăcerea aspră am simțit deodată
Că timpul nu voia pe lângă mine să treacă,
Până când soarele crud nu răsărea,
Să-mi aștearnă pe suflet o floare rară cândva.
Similare