Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Acel zbor cu viaţa

    Acel zbor cu viaţa

    Irina_Lucia_MihalcaAutor: Irina Lucia Mihalca

    Nemuritoare poveste de iubire!
    Aţipit în lumina cerului te vezi
    în oglinda mea
    şi-auzi cum ţi se deschid porţile,
    ca un miraj ce te-nvăluie
    din care nu te mai dezmeticeşti.
    O revelaţie, o barca pe valuri,
    un călător, tu ştii cine eşti?
    Pentru că îţi simt inima
    am uitat semnul întrebării.
    Eşti mult mai mult
    decât ce vezi cu ochii unui copil.
    Trezit parcă din somn,
    ţi-am vazut inima şi jocul,
    în tine e un clocot, o frământare
    şi-o dorinţă ce nu te lasă liniştit
    sau doar atunci eşti impăcat,
    acel transfer al prezenţei,
    pe-acelaşi palier doar cerul e deasupra.
    Prinde-ma de mană
    şi-acolo vom fi pentru totdeauna!
    Absorbit în albul seninului,
    totul e un nou început,
    curgerea vieţii te poartă spre tine,
    inima mea deschide cerul inimii tale
    şi-o însoţeşte spre un alt cer
    scris cu litere nevăzute
    ce izvorăsc din adâncul fiinţei tale.
    Eşti frânt în faţa unei forţe
    ce va deschide, cu nebănuite chei,
    paradisul vieţii. Magică poezie,
    de acum universul va fi
    în palma ta
    o lume într-un strop de rouă!
    Cumva te cufunzi în adâncuri,
    laşi rănile deschise,
    din sarea durerii cuvintele te rup,
    ca nişte note muzicale se desprind,
    îşi cer dreptul la viaţă,
    străpung lumile, rezidindu-le,
    ai ritmul şi-atingerile lor în tine.
    Ca dintr-un pustiu uitat,
    o flacără ţi s-a aprins, adie peste tot,
    se naşte acel om
    din îngemănarea inimilor în trup.
    Fântână a bucuriei, lumina lină
    şi caldă străbate-n linişte,
    ca un foc,
    stările în care îţi aşezi sufletul,
    ai înţeles că Dumnezeu eşti
    atunci când iubeşti, o alchimie divină.
    Cu o nălucă-n priviri,
    – esenţa fiinţei din nestinsa lumină –
    prin tine curge acel zbor cu viaţa…



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. boris marian spune:

      MIHALCA – NUME CEH DE LA MIHAELA, ÎN EBR, CINE ESTE CA DUMNEZEU, DE CE NU CORESP.? NU ESTE PĂCAT?

      Risipiți
      Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă,
      Mărgelele, cuvintele,
      Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule,
      Spui, viața mea, dar cine are viața sa?
      Ne împletim pașii cu pașii îngerilor,
      Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi
      și pe tine? Mai întâi a fost o copaie,
      apoi strigătul disperat/ victorios?
      Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU,
      Iarna și vara se alergau în curte,
      Aprinde lumânarea să vină Sfântul,
      Un prim sărut ca la Facerea Lumii,
      Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,
      Un muzeu cu meduze vorbitoare,
      Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul ,
      E un se mn de moarte, a spus baba Crina,
      Din neștiință se nasc basmele,
      Adică din întuneric – lumina,
      Unde e oaza salvării? Rătăcim.
      Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.
      BORIS MARIAN

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5