,,Acromatopsia…”, suprasolicitată
De ceva timp, o sumedenie de mesaje ne solicită a continua ,,Acromatopsia…”!
Nu e în crezul nostru de a persista pe anumite ,,zone”.
Din respect pentru toți cei care au solicitat… reedităm, doar:
,,Acromatopsia percepției valorilor culturale (2)
De la proteguitori ai culturii la fanatism de gașcă”
(http://www.luceafarul.net/acromatopsia-percep%c8%9biei-valorilor-culturale-2-de-la-proteguitori-ai-culturii-la-fanatism-de-ga%c8%99ca)
Ceea ce urmează nu era în atenție, ca idee, atunci când mi-am propus această glosă.
Iar, subtitlul și conținutul acestui comentariu, vă asigur, nu sunt contrafăcute. Este, mai degrabă, o răsfoire jenantă pentru mine. Dar nu mai e nimic de făcut, patientia finem habuerat, și trebuie să se știe!
De puțin timp, o serie de întâmplări culturale – una la Săveni și mai multe la Botoșani – m-au determinat să constat, și nu numai eu, o lamentabilă atitudine provocată tocmai de cei numiți a fi proteguitorii culturii botoșănene.
La Săveni, în 10 noiembrie a.c., am avut onoarea să particip la manifestări culturale de anvergură. S-a întâmplat aceasta, în primul rând datorită preocupației autorităților locale, respectiv, primarului Relu Tîrzioru. Ar fi fost frumos dacă genericul Acțiunii s-ar fi denumit ,,Săveni, locul confluențelor culturale” (vorba poetei Lucia Olaru Nenati) sau, cum am mai zis, ,,Săvenii, o sinapsă a coloanei culturale”. Prima s-ar fi potrivit de minune, fiindcă, aici, s-au produs două evenimente: unul pe plan mare, cum este cel al ediției din acest an a Festivalului Național ,,Mihail Sorbul” – înmânarea premiilor (secțiunea de creație) – și un altul, poate, nu de calibru, dar tot atât de important, pentru că era vorba de lansarea monografiei orașului Săveni, un studiu geografico-istoric, un fason indubitabil al identității orașului din Valea Bașeului. Săveniul merita aceasta! Pentru că, nu-i așa, ,,cultura înseamnă memorie”! Și, ca să revin, indiferent ce am zice și acest nărav de a lansa cărți este tot un fapt cultural și trebuie privit adecvat dinspre zona instituțiilor statului.

De data aceasta, mă voi raporta la gradul de percepție al fenomenului cultural la Săveni și nu mă refer la scriitori, poeți… etc, care, sigur, văd și aud altfel decât noi (părerea lor), ci mă refer la acei care au atribuții prin posturile plătite de a conserva, stimula și promova cultura județului Botoşani. La Săveni, cu acest prilej, am constatat, pe viu, nu din cancanuri, un comportament plin de intoleranță și discriminare a unor ,,oameni de cultură”, care au preferat, după cum domniile lor au afirmat, ,,să aștepte o oră pe holuri și în stradă”, decât să participe la lansarea unei cărți, eveniment ce se desfășura în același lăcaș de cultură unde urma să aibă loc și decernarea premiilor ,,Festivalului Mihail Sorbul”. Până la urmă, cred că aceasta nu mai e o chestiune de moment, izolată, ci, cu siguranță, a luat forma unui fanatism, a unui extremism cultural sub paravanul instituțiilor statului. Aceasta nu ar fi de ocară sau, cel puțin, s-ar trece cu vederea, dacă ar fi vorba de un gest al unei grupări culturale (,,găști literare”) dar, aici, avem de a face cu ținuta oficială față de cultură. A fost, la fel ca mai înainte, și o lipsă de respect pentru organizatori – respectiv primarul orașului Săveni.
Înainte de toate și pe de altă parte, mai știu și cred, unii, în procesul ,,evoluției” pe pământ, se mai plafonează, se blazează, se fixează pe anumite faze și nu reușesc să se debaraseze de răsucirea către interior și merg așa mai departe crezând, în sinea lor, că fac minuni și sunt excepționali.
E nevoie, deci, de o intervenție rapidă și categorică a unui factor corector, al naibii de trebuitoare, aici la noi, la Botoșani!