Primit pentru publicare de la autor, Ion N. Oprea – Iași, 26 febr. 2014.
Editor: Diana Agheorghiesei, 26 febr.2014.

Acum Ianus, de Liviu Franga
 

Preocupat de filologia greco-romană, Liviu Franga este profesor doctor la Facultatea de Limbi şi literaturi străine şi decan al Facultăţii, Universitatea București, specializat în poetica latină clasică, istoria literaturii latine, căreia i-a consacrat  o seamă de studii ale civilizaţiei romane, dar şi a gramaticii limbii latine şi este şi un prolific traducător din limba franceză alături de soţia sa Pierre Gramal.

Catedra m-a ajutat întotdeauna, prin profesorii ei şi ai mei. Profesorul Eugen Cizek, dintre cei dispăruţi, a fost tatăl meu spiritual, spune el într-un interviu. Nu-mi imaginez propria existenţă aşa cum am fost şi sunt altundeva, decât la catedra de Filologie clasică a Universităţii din Bucureşti.

Dintre lucrările sale amintim: Literatura latină de Pierre Gramal, traducere de Liviu şi Mariana Franga, Editura Teora, Bucureşti, 1997; Poetica latină clasică, Fundaţia „România de Mâine”, 1997; Nova Studia Classica. Culegere de studii şi articole cu diverşi autori. Editura Universităţii, Bucureşti, 2003;  Când zeii nu mai calcă printre oameni, vol I şi II, Editura Polirom, Iaşi, 2004;  Poetica lui Haşdeu, Editura „Roza Vânturilor”, Bucureşti, 2006; Poeţi latini şi poezia lor, vol. I, Editura Universităţii, Bucureşti, 2007; Vol. II, 2008; Clasic printre postmoderni. Studii, eseuri, cronici, cu o prefaţă de Lidia Vianu, Editura Princeps Edit. Iaşi, 2008; Scrisori din mica mea latinitate, 2011…

Acum, în 2014, la Editura mittic.ro, Bucureşti, Liviu Franga, editat de Lidia Vianu, cu IANUS, în „Demnitatea intelectualului român”, ne este prezentat pornind de la ceea ce noi toţi am auzit drept acuzare la adresa unei anumite situaţii: „Aţi minţit poporul cu televizorul”… Aici, Liviu Franga publică IANUS, volum care purtând numele zeului roman  care se identifică cu numele a ceea ce noi cunoaştem că se numeşte începutul, cu perioada tranziţiei, ca să se poată constitui în ceva, cât de cât substanţial, reuşeşte o radiografie nu doar a intelectualului român aflat şi el la început de căutare, ci a însăşi societăţii care îşi cercetează identitatea. Încotro ? parcă ar zice Ianus, către noi cititorii!

Ianus, zeul uşii, al sărbătorilor şi riturilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie. Zeul cu două feţe… cum au fost oamenii revoluţiei la români în 89?!

Cu sobrietatea universitarului care predă începutul civilizaţiei europene, ne spune editoarea Lidia Vianu, Liviu Franga îşi ia o distanţă de subiectele culese din mass-media, reuşind ca fără a ignora concretul zilei, să redea o personală care include în ea un paradox – o inteligenţă care se hrăneşte cu rădăcinile culturii din care ne tragem şi ajunge la ce se caută astăzi în ceea ce este universitatea românească, dar şi la ce a fost maternitatea în care, în acele zile în care ni se spunea că e revoluţie, au ars de vii nou născuţi şi, dacă ne aducem aminte, la Biblioteca Naţională – cărţile, la aeroporturi şi de la un anumit balcon au fost împuşcaţi oamenii, ostaşii… copiii noştri.

Ianus este o lecţie dată întregii prese româneşti, spune editoarea. Se demonstrează că, indiferent de situaţii, patima nu este niciodată un sfetnic bun – chiar dacă, folosind-o  şi în prezent, emisiunile au o anumită audienţă.

Înţelept al începuturilor şi Cetăţean al tranziţiei, precum şi noi, al tranziţiei din prezent, autorul folosind genuri gazetăreşti, despre care unii uitaseră, epifanii, amestecate cu multă proză, chiar şi dramă şi poezie  pledează din plin pentru obligaţia pe care o avem de a fi aristocraţi prin comportare şi intelectuali prin ceea ce gândim şi realizăm. Dar muncitori la noi acasă!

*

În plină tranziţie şi de perfectă actualitate, rezolvată de Ianus, zeul cu două feţe, mi se pare a fi recenta scrisoare adresată de scriitorul Gabriel Liiceanu către Daniel Dăianu, vicepreşedinte al ASF (Autoritatea Statului de Supraveghere şi Control financiar), fost şi actual finanţist al României, unde, la ASF,  salariile sunt de 14.000 de euro pe lună (euro, nu lei!), 72.000 de euro sau 68.000 euro, pe noiembrie şi decembrie 2013, rezultate din suplimentarea cu prime de vacanţă şi prime de sfârşit de an, într-o ţară în care milioane de oameni nu au ce mânca, iar pensiile şi salariile încep de la 350 lei pe lună, plătite pe card, iar oamenii de la ţară se duc să le încaseze cu rândul,  în traistă, că poşta de la sate li s-a desfiinţat.

Cum ASF are cam 730 de angajaţi, ale  căror salarii sunt de 5,8 ori mai mari decât media naţională, de aproape 7 ori mai mari decât cele din educaţie şi sănătate, 2,4 ori mai mari decât în “industria” financiară similară, vă închipuiţi cum arată tranziţia la români coordonată nu de discipolii lui Daniel Dăianu, ci de Ianus al profesorului Liviu  Franga.

Nu l-am uitat, în nici un caz, din ecuaţie pe un altul cu tranziţia în veniturile noastre, pe Nicolae Văcăroiu de la Curtea de conturi, care ne-a pricopsit cu… cupoanele.  Îi prieşte şi domniei sale tranziţia, nu ca nouă, dar despre asta, poate, altădată!