Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ADDENDA LA O MARE SĂRBĂTOARE

Primit pentru publicare: 10 Oct. 2019
Editorial – Lucia OLARU NENATI – scriitor
Publicat în Monitorul de Botoșani
Preluat integral din sursa primară, ediția online: https://www.monitorulbt.ro/editorial/2019/10/10/addenda-la-o-mare-sarbatoare/
© Lucia Olaru Nenati, ©Monitorul de Botoșani, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Un eveniment deosebit al săptămânii trecute a aparținut învățământului botoșănean și a suscitat o energie deosebită și, evident, o îndelungată organizare și pregătire, de la mobilizare, contactare și invitare a celor interesați și potriviți a fi prezenți, la derularea programului complex, pregătirea momentului artistic, a mapelor consistente și elegante, a vorbitorilor convingători și expresivi și încă altele multe și mărunte. Desigur că pentru reușita acestei organizări de anvergură merită felicitați toți cei implicați, începând cu conducerea liceului (încep cu asta pentru că în trendul vremii noastre accentul cade de obicei pe criticarea a ce nu a fost bine, de parcă o vorbă bună, chiar meritată, costă foarte scump!).

Evenimentul în cauză a fost organizat de către Liceul pedagogic „Nicolae Iorga” și a sărbătorit nu mai mult nici mai puțin decât centenarul acestui liceu și, în speță, al învățământului pedagogic botoșănean. Ca atare, prezența atâtor oaspeți de marcă precum reprezentanții oficialităților locului, (primărie, consiliul județean, prefectură, inspectoratul școlar ș.a.) foști și actuali profesori, inspectori generali și elevi, directori ai altor licee de profil din țară ș.a. au reprezentat un public avizat și participativ care a umplut la refuz sala Eminescu din hotelul Rapsodia dar, prin numărul lor și prin natura programului desfășurat, au mai adăugat un accent profund nostalgiei cu care este așteptată reînvierea Teatrului cu același nume care zeci de ani a găzduit asemenea mari evenimente. Nu voi amănunți aici detaliile sărbătoririi, acest lucru fiind deja îndeplinit cu obișnuitul profesionalism în această publicație. Voi puncta doar câteva accente pe care le-am perceput ca fiind deosebite. Astfel, discursul de aleasă elocință al doamnei Mina Maria Rusu, sosită acum în calitatea sa de inspector general în Ministerul Educației Naționale, a subliniat partitura festivă a momentului, parcurgând parcă toate verigile semnificante ale acestei aniversări și relevând încă o dată caratele axiologice ale oamenilor locului din care a plecat și domnia sa odinioară către demnitatea de acum.

Un alt spot luminos se cuvine proiectat asupra programului artistic al elevilor, începând, firește, cu un moment eminescian în care coordonatorul său, actorul Cezar Amitroaie, și-a valorificat bogata sa experiență de participant al multor asemenea recitaluri, sprijinit fiind cu pasiune de către actorii elevi care au știut să releve, după puterile lor, valențele evergreen ale creației eminesciene și, în subsidiar, demnitatea de-a fi concetățeni cu Poetul. Aceluiași obiectiv i-a servit și discursul și recitalul profesoarei și poetei Maria Baciu.

Latura muzicală – și nu numai – a fost pusă în operă de corul liceului dirijat și perfecționat de o persoană cu totul remarcabilă și care binemerită un laudatio special, acum sau oricând altădată. Este profesorul, muzicianul, inspectorul, omul de mare calitate profesională și morală, ubicuu în orice împrejurare deosebită întru ridicarea ștachetei acesteia, ba chiar și îndemnului bisericesc „Sus să avem inimile!”, pre numele său Laurențiu Palade. La acest punct se cuvine a se aminti de alți eroi ai virtuților muzicale ale locului, de care pare că amintește muzicianul de azi, precum regretatul profesor Gheorghe Cojocaru, cel ce a dus faima performanțelor muzicale ale Liceului Pedagogic în atâtea locuri, chiar și pe scena Ateneului Român, precum ne amintește în cărțile sale distinsa lui consoartă, profesoara – tot de muzică – Maria Cojocaru.

Multe ar mai fi de spus și poate vor fi, dar nu se poate încheia acest succint excurs – dar nici sărbătorirea centenarului învățământului pedagogic botoșănean! – fără a evoca și lumina cu strălucirea meritată pe întemeietorul acestui învățământ, Tiberiu Crudu, ale cărui merite sunt uriașe și au fost subliniate printr-o carte scrisă chiar de către foștii săi elevi și prin statuia de bronz ridicată de aceiași foști elevi (statuie distrusă mai târziu, din păcate, de către alți inși ce se vede că n-au trecut prin porțile vreunei școli!).

Ca una ce am căutat să-i redau strălucirea într-o altă carte – publicată de către Editura Academiei Române – voi încerca într-un număr viitor, dar și în alte moduri – să aduc la lumina prezentului figura magistrală a acestui personaj legendar, încercând astfel să întregesc întrucâtva sărbătorirea acestei instituții de învățământ.