Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

AFORISMELE LUI VASILE FETESCU

Primit pentru publicare: 02 iun.2015
Autor: Constantin MĂNUȚĂ
Publicat: 03 iun.2015

AFORISMELE LUI VASILE FETESCU

 

La Editura QUADRAT, Botoșani, 2015 a apărut cartea de aforisme CUGETE CU TÂLC -Aforisme, Gânduri, semnată de ilustrul pedagog VASILE FETESCU, cu o prefață intitulată Tâlcul profund al unor pagini semnată de profesorul Dumitru Ivan, directorul editurii.

După Stropi de înţelepciune, Ed. PIM, Iaşi, 2006, şi Gânduri diamantine, Ed. PIM, Iași, 2008, Cugete cu Tâlc este a treia carte de aforisme a lui Vasile Fetescu, după ce în prealabil acesta a publicat peste 20 de cărți de pedagogie, poezie și proză dintre care enumerăm doar câteva: Preocupări pedagogice – Studii și cercetări pedagogice, Imprimeria B.C.U., Iași,1982/1995; Flori târzii – proză, versuri, aforisme, Ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 2002; Toamnă la Copou– proză, Ed. PIM, Iași, 2005; Trompeta cu surdină – poeme, Ed. PIM, Iași, 2008; Poeme pentru veșnicie – versuri, Ed. Cronica, Iași, 2009; Cântecul lebedei – poeme, Ed. Cronica, Iași, 2009; Testament – poeme, Ed. PIM, Iași, 2010; Clipe de infinit – poeme, Ed. PIM, Iași, 2011; Poematice gânduri – antologie de versuri, Ed. PIM, Iași, 2014 etc.

Din punct de vedere compozițional cartea cuprinde următoarele capitole: Educație, cultură, gânduri; Învățare, înțelepciune, carte; Copilărie, tinerețe, bătrânețe, amintiri; Personalitate, caracter, moralitate, voință; Prietenie, dușmănie, politețe; Frumusețe, vorbe-fapte, artă, creație; Bogăție, sărăcie; Sănătate, singurătate, viață, moarte; Bine/rău, speranțe, noroc, fericire; Muncă, profesie, economie; Dreptate, adevăr, minciună, greșeli; Familie, dragoste, căsătorie, copii și Diverse.

Aforismele lui Vasile Fetescu izvorăsc dintr-o bogată experiență de viață, îmbrăcate în haina unui veritabil pedagog care a slujit școala românească aproape 45 de ani, formând nenumărate generații de elevi care astăzi duc mai departe într-un fel sau altul munca unui MARE OM ce le-a fost dascăl și părinte în același timp.

Poetul, pedagogul și prozatorul Vasile Fetescu își dau mâna cu blândețe și generozitate în această triadă de suflet. Motto-ul de la începutul cărții: „Aforismul este scânteiere de gând străluminat/ În haină de filozofie îmbrăcat” ține să ne amintească de structura lirică și filosofică a aforismelor, de starea de cugetare și meditație adâncă a celui care le scrie.

Scriitorul Dumitru Ivan precizează în prefața cărții: „Cugete cu tâlc se constituie într-un bogat evantai: vom sesiza atitudinea critică față de superficialitate, din textul aforismelor vom simți seva tonică a sentimentului de siguranță într-un mediu în care nu numai legile, dar și cutumele benefice social ne vor ajuta ca, respectându-le, să ocrotim mugurii societății moderne…”

Aforismele lui Vasile Fetescu despre educație, cultură, înțelepciune, personalitate, caracter, moralitate, prietenie, frumusețe, bogăție, sănătate, singurătate, viață, moarte, speranță, muncă, profesie, familie, dragoste, copilărie, tinerețe, bătrânețe etc. pot fi, toate,  îndreptar și călăuză pentru tânăra generație, dar și prilej de reflecție pentru generația vârstnică.

Educator desăvârșit, autorul pornește de la ideea că „Educându-i pe alții, pe noi înșine ne educăm” iar educatorul adevărat este acela care are „aurul alb al personalității”, în „caracterul frumos”, oricând cel care-i educă pe alții nu-și poate înșela propria conștiință. „Poți să-i înșeli pe alții, nu și propria conștiință”, încercând să insinueze îndoiala carteziană în sufletele semenilor, omul fiind o enigmă, greu de a-i ghici gândul: „ E mai lesne de deslușit previziunile astrale decât gândurile și trăirile sufletești ale oamenilor” ori „Cunoașterea sufletului uman și cititul în astre nu sunt la îndemâna orișicui”.

„Nu toți cei ce cad pe gânduri sunt gânditori” afirmă autorul, conducându-se după celebrul dicton latin Nosce te ipsum „Cunoaște-te pe tine însuți” al filosofului Socrate, că înainte de a vorbi cu alții e mai bine să ne sfătuim cu noi.

Femeia a rămas și este o necunoscută pentru poet, convins fiind de faptul că: „Este mai ușor să cunoști universul astral decât sufletul femeii.”

Om deosebit de complex, dezvoltând o personalitate puternică de-a lungul vieții, amprentată liric și paideic este adeptul filosofiei simplului, simte povara vârstei și a timpului care apasă pe umeri: „Toate persoanele vârstnice și-ar dori să aibă mai puțini ani” ori „Aniversare nonagenară, cât eşti de râvnită și de rară”. „De vrei să știi cu adevărat cine ești, în ochii lumii să te oglindești” – și ilustrul pedagog se oglindește cu grație în ochii zecilor de generații pe care le-a educat, și astăzi, în singurătatea sa astrală din dealul Copoului, le duce dorul, apreciindu-le și descoperindu-le comorile minții și ale sufletului. „Sufletul omului are complexitatea universului” și este o „însumare de enigme”, afirmă răspicat scriitorul Vasile Fetescu, iar „Un suflet trist este ca o casă părăsită”, convins fiind că „Scriitorii nu mor, ci pleacă să scrie pentru îngeri”, cel care crede în forța kalokagathon-ului grecesc, posesor al idealurilor kantiene de Bine, Frumos, Adevăr.

Printre multitudinea de teme și concepte lirice abordate, Vasile Fetescu face aserțiuni și asupra poetului și poeziei, pe care le întâlnim și-n unele volume de versuri: „Originalitatea în creația literară ca sarea în bucate trebuie să fie” sau „Pentru poetul cu talent și fantezie poezia singură se scrie” deci poezia este sarea vieții și dacă ea „nu s-ar fi născut, viața ar fi fost orfană.”

Uneori ajunge la reflecții amare, dar spiritul lucid al rațiunii nu-l părăsește niciodată:  „Bună ori rea, aceasta este lumea noastră, în care ne-am născut, trăim și murim”.

În loc de postfață este poezia în care definește filosofic aforismul, pe care o redăm și noi mai jos: „Aforismul este sclipirea de cuget/ curat/ În strai de adevăr nud/ îmbrăcat/ Cu perle de filozofie/brodat/ Și-n baie de înțelepciune/scăldat/ Cu slove de aur alb/ îl caligrafiez/ Și iubitorilor de spirit/ luminat/ îl încredințez.”

Strălucitul său elev de ieri, de la Școala Normală, azi filosoful Marinică Popescu, are numai cuvinte de laudă despre fostul său MAGISTRU: „Aforismele ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu constituie un valoros reper de cultură, de îmbunătățire morală a omului, acum, când ne credem deasupra tuturor vremurilor dar, de fapt, ne aflăm mult mai supt vremi ca niciodată.”



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5