Primit pentru publicare: 01 oct.2016
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 01 oct. 2016
Redactor: Cezara ROMAN
Editor: Ion ISTRATE

Africa între creștinism și islam: o perspectivă antropologică asupra misionariatului

Recent am avut oportunitatea, ca prin buna voință a două cunoștințe foarte dragi mie, teologii Francois Boespflug și Emanuela Fogliadini, de a intra în posesia unui volum extrem de prețios editat de Fundația Ambroziana Paul al VI-lea și îngrijit de către cei ale căror nume le-am amintit mai sus. Tema volumului la care fac referire privește semnificația și importanța misiunilor creștine în Africa, un continent cu adevărat interesant chiar prin istoria și culturile sale primare, a cărui devenire ființială și spirituală este influențată în egală măsură și de către misiunile islamice. În fapt, să nu uităm că unele dintre cele mai reprezentative țări africane precum Tunisia, Egipt, Maroc sau Algeria sunt întru totul musulmane având o influență majoră asupra multor alte zone din Africa ce ajung să primească mesajul musulman, cum ar fi de exemplu Africa subsahariana sau sudul Africii. În acest sens, pentru o analiză detaliată a problematicii de față ar trebui să pornim de la următoarea întrebare: cum se poate desfășura o misiune creștină autentică pe un continent, oarecum dependent de o istorie îndepărtată – să nu uităm că Africa în sine este o lume care nu poate ieși din istorie sau care nu își poate depăși propria istorie ca urmare a condițiilor precare și mai ales a sărăciei, luând în considerare și exploatarea resurselor lor naturale de către diferite puteri occidentale -, de diferite culturi tribale ale căror obiceiuri, limbă și ritualuri sunt impenetrabile pentru foarte mulți dintre noi europenii, dar și supus unui văl de provocări islamice care într-un fel amenință prezența creștină acolo. Dar dincolo de întrebarea formulată mai sus, atenția noastră trebuie să se focalizeze și asupra posibilității unei trăiri laolaltă între creștini și musulmani pe continentul african care, până la a primi mesajul creștin sau musulman, se definește identitar-ontologic prin prisma unor factori spirituali total diferiți.

Titlul volumului pe care doresc să îl scot în evidență este „Le missioni in Africa. La sfida dell’inculturazione” și, după cum am mai menționat, apariția acestuia a fost posibilă datorită a doi teologi și profesori occidentali de înaltă ținută academică și științifică: Francois Boespflug și Emanuela Fogliadini. Francois Boespflug, teolog și istoric al artei și religiilor, este profesor emerit la Universitatea din Strasbourg, cu o operă impresionantă, iar una dintre principalele sale preocupări vizează iconografia creștină în Occident, reprezentarea divină în arta creștină. Emanuela Fogliadini, care se ocupă de istoria, teologia și arta bizantin – ortodoxă, predă istoria teologiei Orientului creștin la Institutul Superior de Științe Religioase din Milano iar din 2015 coordonează activitățile culturale ale Fundației Ambroziene Paul al VI-lea.

Volumul, a cărui apariție li se datorează întru totul, reunește de fapt actele comunicărilor științifice de la Villa Cagnola (Italia) din perioada 2-5 Septembrie 2015, care a reprezentat Săptămâna Istoriei Religioase Euro-Mediteraneene promovată de către Fundația Ambroziana  Paul al VI-lea în colaborare cu Institutul Superior de Studii Religioase din Milano. La aceste manifestări au fost prezenți numeroși teologi, reprezentanți ai Bisericii și profesori din diferite colțuri ale lumii, intervențiile lor fiind publicate în italiană, engleză și franceză.

Parcurgând un asemenea volum avem de-a face cu o serie de aspecte ale realităților contemporane care atrag din ce în ce mai mult atenția Bisericii, organizațiilor politice internaționale dar, nu în ultimul rând, antropologilor. De aceea, încă din titlu am ținut să fac trimitere directă la ceea ce s-ar putea numi o perspectivă antropologică asupra misionariatului, fie el islamic sau creștin, dar mai ales creștin într-o zonă a lumii mai mult decât fascinantă, Africa.

Cu privire la continentul african, așa cum știm și din istorie, acesta din urmă a reprezentat un prețios „obiect” de cercetare”, în special pentru europeni care au ales să facă expediții acolo, unele dintre ele încheiate tragic, încă din secolul XVII. Să ne amintim bunăoară de exploratori precum Samuel Baker, Georg Schweienfurth, David Livingstone, Henry M. Stanley, fiecare dintre aceștia notând în jurnalele lor faptul că Africa este atât începutul, cât și sfârșitul civilizației, un unicat al pământului care oricât de explorat ar fi, nu va putea fi niciodată înțeles cum trebuie de către asa-zisa lume civilizată. Apoi, să nu uităm de romanele populare ale lui Jules Verde sau Emilio Sagari, ce încearcă să evidențieze în ce măsură Africa, cu tot misterul său, este tărâmul marilor revelații spirituale.

Volumul „Le missioni în Africa” exact de la aceste realități caută să pornească prin vocile tuturor contribuțiilor științifice, întrucât din punct de vedere antropologic un misionar, mai ales dacă este creștin, deci european, are obligația morală de a înțelege și de a pătrunde sensurile culturii africane pe care a ales să o evanghelizeze până la împrietenirea cu aceasta. Nu întâmplător, John Bradburne, misionar creștin în Congo, supranumit și vagabondul lui Dumnezeu, a ținut să precizeze în multe rânduri că nicio misiune de evanghelizare nu poate fi începută până în momentul când nu s-a înțeles ethos-ul populației vizate pentru evanghelizare. Altfel, orice încercare de misiune creștină va fi eșuată sau oarecum echivalentă cu o tentativă de invadare a acelui spațiu non-crestin pentru a-i impune un set de valori pe care nu-l cunoște și pe care inițial nu îl poate accepta.

Așadar, unul dintre obiectivele principale ale volumului îngrijit de către Francois Boespflug și Emanuela Fogliadini este încercarea de a lămuri conștiința europeană cu privire la ceea ce înseamnă Africa definită în lumina propriei sale istorii din punct de vedere cultural, dar nu în ultimul rând spiritual. Apoi, el poate fi considerat și un manual de misiune creștină, a cărei organizare și desfășurare este pusă în opoziție cu misiunea islamică, de care deja am făcut vorbire. Întrebarea este: cum pot învăța creștinii și musulmanii să trăiască în pace cu precădere în acele țări africane care majoritar nu sunt nici musulmane, nici creștine? Și mai mult decât atât, cum vor putea creștinii și musulmanii să învețe și să se inspire unii de la ceilalți pentru a vesti ulterior mesajul lor comun monoteist triburilor africane politeiste?

Evident, o altă provocare majoră cu care avem de-a face ar consta în încercarea misionarilor creștini de a-i converti pe anumiți musulmani la mesajul lui Hristos, ceea ce însă nu prea poate fi conceput atâta vreme cât Islamul însuși desfășoară o misiune destul de consistentă în Africa, pentru a nu mai menționa și faptul că o bună parte din Africa este musulmană de secole.

Toate aspectele menționate mai sus ne ajută de fapt să înțelegem mai bine ritmul alert al globalizării, cel mai relevant fenomen social al vremurilor noastre, numai că în cazul Africii ar putea fi vorba de un cu totul alt tip de globalizare, și anume cea spirituală, date fiind misiunile creștine și musulmane care sunt nevoite să interacționeze cu diferite populații considerate păgâne. De aceea, este extrem de important ca îngăduința și acceptarea celuilalt să devină niște coordonate de principiu atât pentru misionarii creștini, cât și pentru cei musulmani al căror mesaj spiritual nu ar trebui doar să civilizeze lumea barbara a Africii, ci mai cu seamă să îi facă cunoscute virtuțile blândeții și iubirii de care a fost mai întotdeauna privată, ca urmare a feluritelor invazii și atacuri la care a fost supusă.

Un alt aspect care ni se aduce la cunoștință în volumul „Le missioni in Africa” ar fi și frumusețea creștinismului etiopian și a artei sale iconografie, Etiopia fiind unul dintre cele mai vechi teritorii creștine din lume. Nu în ultimul rând, cele mai multe dintre icoanele ce pot fi regăsite în diferite biserici ortodoxe etiopiene  (a nu se uita că Etiopia este o țară africană majoritar ortodoxă, asemenea Camerunului) au un mesaj oarecum profetic, bazându-se pe un soi de exotism în pictura, aceasta din urmă reliefând vremurile în care oamenii vor trăi în pace chiar și cu cele mai periculoase fiare, precum leii sau tigrii.

Țin să precizez că, parcurgând paginile acestui provocator și prestigios volum, ni se dezvăluie și anumite realități referitoare la apariția și evoluția câtorva comunități creștine africane, la viața Bisericii Catolice din Africa, dar, având în vedere că provin dintr-o țară ortodoxă, nu pot să nu mă întreb când sau cum se vor putea desfășura în Africa misiuni ortodoxe la fel de consistente ca și cele catolice.

Personal, țin să mulțumesc profesorilor Francois Boespflug și Emanuela Fogliadini pentru amabilitatea și deschiderea lor de a-mi fi înmânat volumul „Le missioni in Africa. La sfida dell’inculturazione” pe care îl recomand din tot sufletul celor dornici să înțeleagă mai bine misterul african, dar și semnificația propriu-zisa a misiunilor creștine în Africa, prin raportare la cele islamice. Cert este că o misiune desfășurată corect, adecvat și bazată pe imperativul păcii poate contribui la nașterea noii spiritualităţi africane.