Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    AI RĂMAS O UMBRĂ

                 Peste întregul orizont soarele vălurea
                 Şi deodată într-o pânză de foc se transforma,
                 De pe crengi picăturile de linişte cădeau,
    Gândurile tot mai plăcut îmi tulburau.
                 Te aşteptam cu lumina cuvintelor undeva,
                 Acolo unde liniştea cu aer se umfla,
                 Respiraţia în căuşul palmelor o strângeam
    Şi-o iubire ca o felie de pepeni visam.
                 Gândurile tale spre mine se îndreptau,
                 Cu liniştea câmpurilor se amestecau,
                 Vorbele tale a levănţică miroseau,
    De dragul tău ochii mei nedumeriţi râdeau.
                 Pomilor le e drag să te vadă pe drum trecând
                 Căci din senin se făcea iarăşi primăvara,
                 Iar când umblai cu picioarele goale prin iarbă,
    Urmele tale se vedeau pe cer răsărind.

                 Ţie îţi este sete de cer totdeauna
    Şi tot cu cer te speli pe faţă întruna,
    Porneşti mereu cu părul frumos pieptănat
    Să vezi dacă toate vieţile sunt în sat.

                Erai doar la răscrucea drumurilor
                Şi încă nu cunoşteai taina lucrurilor,
                Ai rămas o umbră în continuă creştere
                Ce se plimbă lin printre stâncile veşnice.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5