Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Al.Florin ȚENE: Poezii. Horă târzie în sat de pescari…

Al.Florin ȚENE
 

 

 

 

Poezii

 

Horă târzie în sat de pescari

Casele noastre s-au întors cu faţa spre icoana apelor
răsucind cadranul orelor târzii.

Ne-am adunat pe grinda orizontului
când se mai aude cântecul sapelor,
sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie,
dansăm cu tâmplele răzmate de luna
ca o lămâie,
şi apele ne fură din umbră;
ne trecem iubita dintr-un braţ în altul,
ca valul din vâsle în vâsle.
Bărcile au adormit cu nasul în nisip
dar au răma şi ele cu apele în vise
şi râdem cu toţii ameţind focul
care luminează casele întoarse spre noi
aşteptând norocul.

Ne cheamă ferestrele şi le răspundem tăcuţi,
plecând perechi,uitând câte-un sărut în zări
şi pe cărări…

Haiducii paharului

Aerul l-au băut cu paharul, le curgea vinul
pe genunchii înfloriţi de sânge,
numărau degetele de la mâini
şi- o luau de la început,
pierduseră câteva lipite de pocale,
hăituiţi de câini.
Şi plânge
dimineaţa cu lacrimi de rouă
când dorm în iarba ce le creşte-n  bărbi
rătăcind visul prin scaieţi şi-o căcărează.
Nu plouă
Să-i trezească în amiază.

Gudurându-se la glezne cum face o pisică

Marea de culoarea spumei mâna mi-a întins,
Spunâdu-mi:” bine ai venit din lumea ta străină,
Te întorci victorios şi de neînvins!”
Gudurându-se la glezne-mi cum face o felină.

Am cuprinso înotând pe întinderea ei
Simţindu-I inima albastră în ritm de zbor,
Pescăruşii visau pe stânci de stei,
Când o cuprindeam cu ochii marea era nor.

Femeia în alb mă chema spre zare,
Eu înotam mereu sprea ea
Până când a coborât şi ultima stea,
Iar soarele s-a ridicat din mare.

Iubita mea de soare  şi de rouă

Afară plouă, iarăşi plouă
Iubita mea de soare şi de rouă,
Nu ştiu cum să fac, să  te-aduc
In amintirea de sub nuc.

Iubita mea de rouă şi de soare
Îmi creşte un  munte pe cărare,
Nu ştiu în vers cum să te cânt,
Frunză de nuc, scrisoarea mea în vânt.

Nu ştiu în vers cum să te cânt,
Metaforă eşti, eu verb mai sânt,
Să vii din amintire până-ntotdeauna,
Pleoapele cerului să fim, întruna.

Pleoapele cerului să fim, întruna,
Eu drum de Luceafăr, tu  Luna,
Dar cum să ne întâlnim nu ştiu,
Mi-e teamă că e prea târziu.

Afară plouă, iarăşi plouă,
Vino, iubita mea de soare şi de rouă.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5