Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Al.Florin ȚENE: Poezii. Horă târzie în sat de pescari…

    Al.Florin ȚENE
     

     

     

     

    Poezii

     

    Horă târzie în sat de pescari

    Casele noastre s-au întors cu faţa spre icoana apelor
    răsucind cadranul orelor târzii.

    Ne-am adunat pe grinda orizontului
    când se mai aude cântecul sapelor,
    sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie,
    dansăm cu tâmplele răzmate de luna
    ca o lămâie,
    şi apele ne fură din umbră;
    ne trecem iubita dintr-un braţ în altul,
    ca valul din vâsle în vâsle.
    Bărcile au adormit cu nasul în nisip
    dar au răma şi ele cu apele în vise
    şi râdem cu toţii ameţind focul
    care luminează casele întoarse spre noi
    aşteptând norocul.

    Ne cheamă ferestrele şi le răspundem tăcuţi,
    plecând perechi,uitând câte-un sărut în zări
    şi pe cărări…

    Haiducii paharului

    Aerul l-au băut cu paharul, le curgea vinul
    pe genunchii înfloriţi de sânge,
    numărau degetele de la mâini
    şi- o luau de la început,
    pierduseră câteva lipite de pocale,
    hăituiţi de câini.
    Şi plânge
    dimineaţa cu lacrimi de rouă
    când dorm în iarba ce le creşte-n  bărbi
    rătăcind visul prin scaieţi şi-o căcărează.
    Nu plouă
    Să-i trezească în amiază.

    Gudurându-se la glezne cum face o pisică

    Marea de culoarea spumei mâna mi-a întins,
    Spunâdu-mi:” bine ai venit din lumea ta străină,
    Te întorci victorios şi de neînvins!”
    Gudurându-se la glezne-mi cum face o felină.

    Am cuprinso înotând pe întinderea ei
    Simţindu-I inima albastră în ritm de zbor,
    Pescăruşii visau pe stânci de stei,
    Când o cuprindeam cu ochii marea era nor.

    Femeia în alb mă chema spre zare,
    Eu înotam mereu sprea ea
    Până când a coborât şi ultima stea,
    Iar soarele s-a ridicat din mare.

    Iubita mea de soare  şi de rouă

    Afară plouă, iarăşi plouă
    Iubita mea de soare şi de rouă,
    Nu ştiu cum să fac, să  te-aduc
    In amintirea de sub nuc.

    Iubita mea de rouă şi de soare
    Îmi creşte un  munte pe cărare,
    Nu ştiu în vers cum să te cânt,
    Frunză de nuc, scrisoarea mea în vânt.

    Nu ştiu în vers cum să te cânt,
    Metaforă eşti, eu verb mai sânt,
    Să vii din amintire până-ntotdeauna,
    Pleoapele cerului să fim, întruna.

    Pleoapele cerului să fim, întruna,
    Eu drum de Luceafăr, tu  Luna,
    Dar cum să ne întâlnim nu ştiu,
    Mi-e teamă că e prea târziu.

    Afară plouă, iarăşi plouă,
    Vino, iubita mea de soare şi de rouă.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5