Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Alasca – Basarabia: compensare şi răzbunare

După ce ni s-a furat Basarabia în 1812, un general american, de origine română, parcă în compensare şi răzbunare, negociază şi vinde de la ruşi americanilor peninsula Alaska aproape pe nimic

– Evocat la Bucureşti în iulie 1997 de preşedintele SUA-              

        Născut la data de 31 mai 1818 într-o familie românească din oraşul Gyula, aflat în comitatul Beileş, astăzi în Ungaria, George Pomutz, a fost un renumit general american care s-a remarcat în războiul civil american, anterior luptelor de la 1848 în rândul revoluţionarilor maghiari, ocazie cu care a primit gradul de căpitan.

         A sfârşit în calitate de diplomat american la curtea imperială rusă de la Sankt Petersburg. Aici, parcă răzbunând raptul ruşilor asupra României de la 1812, când i-au  luat Basarabia, a fost unul din cei care a negociat în calitate de consul american  pentru cumpărarea peninsulei Alaska de către SUA de la ruşi cu modesta sumă de 7,2 milioane dolari, el fiind şi participant la încheierea tratatului americano-rus.

         Datele Wichipedia spun că tatăl său  era fierar pe moşia grofului Wenckheim şi s-ar părea că familia lui provine din satul Săcele, pe atunci în comitatul Braşov, de unde bunicul său, Dinică Pomutz a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun , în Transilvania condiţiile de viaţă nu erau măcar satisfăcătoare.

         Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Gyula, actul de botez păstrându-se la Biserica Mormonilor din  Salt Lake City, Utah, SUA: „No 63 1818 mai 31, prunc s-au născut pruncul parte (bărbătească) Giorgie în luna Mai, zioa 31 anului celui mai sus. Tatăl pruncului, Pomut Ionnu şi muma Victoria, lăcuitor (ai) oraşului Jula. S-au botezat şi s-au uns cu Sfântul mir prin mine preotul Atanasie Georgiovici, parahialnicia sfintei biserici h(ramul) S(fântului) I(erarh) Nicolae care se află în oraşul Jula.  Ecstract au căpătat iunie 27 858!

         Părinţii români, de religie ortodoxă, probabil la acea vreme şi ceva avuţi, i-au asigurat lui Giorgie acces şi posibilităţi de învăţătură, el studiind arta militară la Academia Militară din Viena şi la cea din Saint Etienne (Franţa), iar după absolvire a devenit procuror regal, mai târziu deschizându-şi un birou de avocatură.

         În 1848, la izbucnirea revoluţiei, avea vârsta de 30 de ani şi, sub influenţa mişcărilor înnoitoare ale timpului, care cuprinsese întreaga Europă, dar şi a educaţiei din familie, a participat la revoluţia paşoptistă din Ungaria, înrolându-se voluntar în armata de honovezi (infanterişti), o perioadă lucrând ca secretar în subordinea Guvernatorului, combatant revoluţionar în mişcarea lui Lajos Kossuth.

         Unitatea militară din care a făcut parte a obţinut o sumă de succese în vara anului 1849, fapt pentru care Pomutz a fost avansat la rangul de căpitan.

        El părăseşte fortăreaţa de la Komarom în perioada 1-3 octombrie 1849, ca urmare a cuceririi ei de către generalul Haynau şi, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de Guvernul austriac, se refugiază mai întâi în Italia, apoi  în Germania, după care imigrează în SUA.

        Împreună cu un grup de circa 30 camarazi părăseşte portul Hamburg, ajunge la New York la 24 februarie 1850 şi  rămâne aici câteva luni. Însoţit de românul Drahoş (Dragoş), un bănăţean, şi câţiva revoluţionari maghiari, se îndreaptă  spre vest. Grupul lor se stabileşte în localitatea Keokuk din statul Ohio. Aici primesc  în stăpânire un teren sălbatic, de unde, probabil, şi nenumirea vestul sălbatic. 

         Colonia lor va purta  numele de New Buda, situată la sud de localitatea Burlington.

          La data de 15 martie 1855, George Pomutz devine cetăţean al SUA.

          Întreprinzător, sprijinit şi de un om bogat, Tall, cumpără terenuri, cât mai multe terenuri, devine mai mult decât un înstărit, începe să trăiască chiar şi în lux, iar în 1859 se putea considera un om bogat. Avea  o fermă, venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, îşi construise propria  şosea în vestul sălbatic, asigurându-şi legăturile necesare între proprietăţi. La recensământul din 1860 avocatul George Pomutz, care avea 40 de ani, avea o avere imobiliară consistentă şi una personală, de asemenea.

       În anul 1861, voluntar în armata americană, Pomutz explica necesitatea ca Ungaria să dovedească un tratament mai bun faţă de minorităţile sale etnice, precum şi preocupare de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei. Aceste idei generoase însă nu au putut fi dezvoltate şi materializate la nivelul intenţiilor sale din cauza izbucnirii războiului de secesiune din America, război  care a divizat nordul aboliţionist de sudul care dorea menţinerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în armata Uniunii (nordului aboliţionist) pentru a-şi susţine şi aplica ideile generoase ale momentului.

         Este acceptat şi în 1861 este locotenent în cadrul Regimentului 15 de infanterie din Lowa, sub comanda colonelului Reid. A fost promovat ca locotenent major şi apoi adjutant. Datorită calmului, tactului  şi curajului său este un ofiţer mult apreciat. Îl fac remarcat faptele de arme dovedite în luptele din Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Sauanah, devenind erou al SUA încă din viaţă. În vara anului 1863 era maior, iar în 1864, la începutul bătăliei pentru cucerirea oraşului Atlanta comandantul îl aduce la cartierul general al Armatei Nordului şi îl avansează la gradul de Provost Marshall al Regimentului 17. În august 1864 cere permisiunea să revină la Regimentul 15, i se aprobă şi i se conferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel.

       Aflat în prima linie a responsabilităţilor, ia parte la bătălii grele şi hotărâtoare. Despre el, unul din comandanţi, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea şi Regimentul 17 scria: „L-am întâlnit pe Pomutz, un brav şi curajos ofiţer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor şi soldaţilor săi. El nu este doar un ofiţer valoros, ci şi un om cu o cultură de gentilom  manierat”.

      Ajuns general, George Pomutz a fost şi membru al Organizaţiei Foştilor Voluntari, al Legiunii Credincioase şi al Ordinului Săgeata Albastră, calităţi care l-au onorat.

       În 1865, drept recunoaştere, Senatul american îi conferă gradul de General de Brigadă.

        La data de 16 februarie 1866, aflat la Keokuk, află că este numit în funcţia de consul al Statelor Unite Americane la Sankt Petersburg (Rusia). Succesorul preşedintelui Ulisses Grant, preşedintele Rutherford B. Haies îl promovează la rangul de consul general în anul 1874, funcţie în care rămâne 12 ani.

        Cunoştea şi vorbea 8 limbi străine, de mare circulaţie.

        Reamintim, la 30 martie 1867, la orele 4 dimineaţa, finalizase negocierile prin care Statele Unite ale Americii preluase Alaska de la Imperiul rus pentru suma de 7,2 milioane de dolari, ceea ce, la suprafaţa de 1,7 milioane de km. p. , cât are, a revenit 4,74 dolari km. p., adică un preţ mai mult decât minimul cuvenit.

      După îndeplinirea misiunii, în 1878,  deşi a fost rechemat în America, rămâne în Rusia. A murit la 12 octombrie 1882, se pare într-o mare sărăcie. A fost înmormântat la Cimitirul din oraşul Smolensk, capitala din acea vreme a Rusiei.

        Postum, unul din senatorii statului Ohio l-a menţionat alături de căpitanul  Nicolae Dunca, drept doi eroi printre luptătorii care şi-au vărsat sângele pentru păstrarea unităţi SUA, numele lor de origine română fiind grefate cu litere de aur în paginile Istoriei Americii.

         Urmare a Decretului 775 din 1913, Congresul american a dispus ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomutz să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington, cinste care nu a fost înfăptuită din cauza începerii primului război mondial…

       În anul 1944 pe bază de colectă publică, iniţiată şi desăvârşită de cetăţeni americani de origine română, s-a construit un Cuirasat pe care l-au oferit Guvernului federal, iar Guvernul SUA i-a dat numele simbolic şi ce cinstire „General George Pomutz”, navă aflată în exploatare până în anul 1970.

      În 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei în România, preşedintele american Bill Clinton a evocat în discursul său personalitatea  Generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul dintre cei care au format America de astăzi.

      La 14 august 2004, în faţa Catedralei ortodoxe române cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Cleveland, Ohio, SUA, a fost dezvelită o statuie a Generalului George Pomutz (31 mai 1818-12 octombrie 1882).

                                                                         

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5