Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    ALEGORIE, ÎN MIEZ DE TOAMNĂ

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    ALEGORIE, ÎN MIEZ DE TOAMNĂ

    Primit pentru publicare: 02 Oct. 2019
    Autor: Costică BÂGU
    Cenaclul DinOgor
    Publicat: 03 Oct. 2019

    Editor: Ion ISTRATE
    © Costică Bâgu, © Revista Luceafărul
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Omenirea e imensă, multe nații sunt sub soare
    Cum cred ei că e mai bine, crucea-și duce fiecare.
    Mulți săraci, alții bogați ce nu știu ce să mai facă,
    Cum să-și apere avutul de mulțimea cea săracă.
    Pământul pe toți ne ține sub cupola cea albastră;
    Împărțiți în țări enorme, țări mai mici sau potrivite cum e România noastră.
    Sunt și oameni răi și hoți, ce fură de la vecini;
    Fiind mai domoli din fire, noi n-am fost deloc haini.
    La răscrucea dintre vânturi, unde Domnul ne-a lăsat,
    Au pierit mulți pentru țară și mult sânge s-a vărsat.
    S-au jertfit de-a lungul vremii rânduri – rânduri de străbuni,
    Ca să-și apere moșia de muscali, de turci, de huni…
    Dar adesea ne-am ales cu moșia hărtănită.
    Chiar în vremurile noastre mulți bătură-n porți străine,
    De ajunse biata țară ca un staul fără câine.

    Nu de mult pe aceste plauri se-oploșiră niște câini
    Răi, turbați din cale-afară, mușcau mâna la stăpâni.
    Pe unii i-am împușcat, ne mâncau de pe picioare,
    Pe alții i-au prins hingherii și i-au proptit la răcoare.
    Nu le-aș plânge lor de milă, poate aș le fuse-  soarta:
    Unii să zacă-n țărână, alții legați după poartă.

    Și încearcă biet-românul să pună orice jivină
    Ca să-și apere avutul de orice liftă haină.
    A -ncercat cu o potaie, câine criptocomunist,
    A ieșit rău pentru dânsul și a fost destul de trist.
    Născoci altă metodă și a pus un țap de pază,
    N-a făcut nici ăla brânză, behăia mai mult la varză!
    A adus și o cotarlă fără păr, un pic mai chioară
    Dar lătra șa de tare, mai că te scotea afară;
    Și să vezi, cotarla naibii, s-a-nhăitat cu o cățea
    Și-un pudel ce-l tot belea… iar mai pe urmă
    Nu-ți vine să crezi, măi frate, haita tot rupea din turmă.
    Dacă mai dura mandatul, nu cu mult, doar ceva vreme,
    Rămânea românul nostru în maieu, fără izmene.
    Și atunci schimbă el foaia, căci găsi un dog german,
    Dulău falnic, doar că latră de patru-cinci ori pe an;
    Dar, în rest aleargă mutul prin păduri, pe la vecini,
    Și-a rămas românul nostru tot cu stâna fără câini.
    Lupii, vulpea dau târcoale, chiar și vulturii din cer,
    Tot se învârt și belesc ochii, poate prind și ei vreun mel.
    Ba un urs ceva mai mare chemă dogul la raport,
    Ca să-i dea ceva din turmă, dacă nu, o ia de tot.
    Ce să facă biet românul, să-l mai țină pe dulău?

    Dete iarăși sfoară în țară, chiar cu părere de rău,
    Să găsească altă javră ca să-i apere ograda
    De atâtea orătănii ce satu să apuce prada.
    S-au înscris câini și cățele și tot latră fiecare,
    Că unu-i mai bun ca altul, că-i mai iute de picioare;
    Știe cum să pască turma și cam ce mănâncă oaia,
    Are cea mai multă școală și e mai deștept ca Daia.
    Dar dacă te uiți mai bine, cu ceva discernământ
    Constați că sunt toți la fel, toți o apă și-un pământ.
    Stă românul și se întreabă, căci al naibii e beleau,
    Nu știe ce să-aleagă: ori dulăul sau cățeaua!
    Au cam aceeași meteahnă, răi de treabă, buni de gură,
    Toți promit marea cu sarea, dar o iau pe arătură
    După ce apucă osul, uită tot ce au promis,
    Din mândrețea turmei tale, rămâne un simplu vis;
    Te superi dar tot de degeaba, ei se cred fără cusur,
    Îți vine să-i iei la goană, să le dai un șut în cur,
    Să-ți vinzi turma și avutul sau le dai pe o veresie,
    Și să-ți iei bocceaua-n spate și să pleci în pribegie;
    Încotro te-or duce ochii, poate dai de-un pic de bine
    Unde poți să=ți trăiești viața să-ți câștigi un colț de pâine.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5