Nu am uitat, nu, încă nu
Îngenuncheat fiind cum tu,
Cu ochii goi, un hău căscat
Pe rănile-mi deschise ai scuipat.
Nu am uitat, mai simt și-acum
În oasele-mi durerea, amintire,
E tot ce-n urmă știut-ai a lăsa,
Doar chin, stigmată amintire…
Prin bucle trecut-ai mâna-ți caldă
Ce chipul, mi l-a mângâiat cândva,
Dar chiar și rară, mângâierea ta,
Obrazul meu o poartă ca o pată.
De ce, dar știu că-ntreb degeaba,
Motivul pentru care m-ai mințit,
Pătai cu patimă, o dragoste curată
Capul, eu îl izbeam de orice zid.
Tu râdeai, eu sufeream câinește,
Maidanez eram chiar și în gând,
Întrebându-mă ce caut pe pământ,
Să te iubesc nebun taman pe tine.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania