Alin DĂROI

.

.

Reinventare

Să scriu despre chestii luminoase,
Să respect tradiția poeților cu clase,
Românisme și schisme patriotisme
Să scriu despre flori, despre lumină și vise…

Însă poezia în era modernă e mai mult
Scrisă din viteză, într-o viață tumult,
Poeții visători cu ochii minții în trecut
Eu am ochii în prezent, văd gunoiul stătut;

Văd flăcările în ghene, corbi și hiene,
Aud râsete și plânsete în nopți cu himere
Printre substanțe împletite cu rezonanțe,
Toți fug de realitate, se ascund în speranțe.

Sting țigara în scrumieră, fumul mă inundă,
Ochii mei pe fereastră, ceasul ronțăie secunda.
Cu secunda, tic-tac ciocăne în timpane,
Noaptea e tacută luna-mi șoptește-n continuare…

Și îmi spune că vede, că doar ea poate ști
Adevarul nostru, șobolani cu simbrii,
Că nimic niciodată nu le mai ajunge,
De aia e roșie uneori, că ne plânge cu sânge.