Alocuţiunile festivităţii de acordare a titlului de Cetăţean de Onoare
                             doamnei  prof. dr. Lucia Olaru Nenati

Autor: Viorica Hrustovici

În sala de şedinţe a Primăriei Botoşani, pe data de 24 aprilie 2014, începând cu ora 11,00 a avut loc un eveniment de mare valoare culturală, acela în care primarul Ovidiu Portariuc a înmânat,  în cadru festiv, titlul de ,,Cetăţean de Onoare” al Municipiului Botoşani poetei Lucia Olaru Nenati, doctor în ştiinţe umaniste (filologie), membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, scriitoare, autoare a 31 apariţii editoriale de poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, eminescologie, istorie şi cercetare literară, albume muzicale, fost muzeograf restaurator al aşezământului muzeal „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, director al Teatrului de păpuşi „Vasilache” şi al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, redactor şi director la „Gazeta de Botoşani”, cadru didactic în învăţământul superior. ş.a.

La acest eveniment important al urbei noastre au  fost prezenți reprezentanţi ai administraţiei locale şi judeţene, oameni de cultură, parlamentari, consilieri locali, printre care amintim: parlamentarele Doina Federovici, senator şi dr. Tamara Ciofu, deputat, în Parlamentul României; Costică Macaleți, prefectul judeţului Botoşani; Gheorghe Sorescu, vicepreședinte al Consiliul Județean Botoșani; Ovidiu Portariuc, primarul municipiului; Cătălina Lupaşcu, viceprimar, prof. Mihaela Huncă, inspector general, Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani; Traian Apetrei, director al Teatrului de Stat ,,Mihai Eminescu” Botoșani, moderatorul evenimentului;  jurnalista şi  editoarea Elena Condrei, președinta Societății culturale ,,Geea”; poetul Victor Teișanu; publicistul D.M. Gaftoneanu, prof. Gheorghe Median, muzeograf, redactor la Revista Luceafărul (Bt); prof. Carmen Andronachi, preşedinta Societății naţionale pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina,  Ion Istrate – directorul Editurii Agata, istoricul Ştefan Cervatiuc, prof. Laurenţiu Palade, ing. Pamfil Rotaru, presa locală şi, nu ultimul rand, familia şi prietenii sărbătoritei.

Mulţi participanţi au rostit cuvinte frumoase şi relevante, pline de înțelepciune şi har,  adecvate momentului. Au fost citite mesajele academicianului Vasile Tărâțeanu (Cernăuți) și ale poetului pr. prof. univ. dr. Teodor Damian (New York).

Traian Apetrei, directorul Teatrului Mihai Eminescu, moderator al manifesării, a spus, printre altele: Vorbim despre un om care este cu adevărat un “ambasador al culturii botoşănene”, un ambasdor al culturii române pe meridianele lumii. Este vorba despre doamna doctor Lucia Olaru Nenati, poetă, prozatoare, jurnalistă, directoare de teatre, ş.a., născută la Rădăuţi, dar botoşăneancă prin anii de trudă de aici, care a început prin a gândi într-un anume fel Casa memorială şi muzeul de la Ipoteşti. Dsa şi-a început cariera aici, a studiat Eminescu şi a spus lucruri foarte importante despre poetul nostru naţional, atât în România cât şi pe meridinale lumii, în ţări din Europa şi peste ocean, în SUA şi Canada. Ca director de teatru, poartă minunata vină a realizării acelui pod de flori spiritual, a acelui  moment în care energiile se acumulaseră şi puteau duce la reîntregirea firească a teritoriilor româneşti  din stânga Prutului, aducând atunci la Botoşani, şi deci pentru prima dată pe o scenă din ţară, pe Grigore Vieru, pe Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi o întreaga pleiadă de artişti şi oameni ai spiritului din stânga Prutului. A mai existat şi o perioadă dificilă de autofinanţare la Teatrul “Mihai Eminescu” ca şi la Teatrul de păpuşi, după care a lucrat şi în publicistică, la Gazeta de Botoşani. Lucrarea sa de doctorat, apreciată de Academie, care a şi tipărit-o la editura sa, intitulată Arcade septentrionale, este o lucrare care explică foarte bine acest miracol al ivirii atâtor genii pe pamânt botoşănean. Dacă ar fi remarc ceva cu totul ieşit din comun este tocmai această  lucrare căci multă lume se întreabă cum de există mereu atâtea resurse inepuizabile de talent, de stiinţă iar dsa îşi demonstrează virtuţile de excepţie prin această lucrare, aratând tocmai că doar atunci când există un ambient cultural realmente de valoare  se pot ivi talentele, geniile, momentele de excepţie în curgerea istorică.  Toate cele spuse aici şi altele încă – colaborări la diferite reviste, participări la colocvii naţionale şi internaţionale, modul în care a reflectat Botoşanii şi viaţa spirituală în mediul on-line, a făcut  realmente se audă de aceasta, să devină  cunoscută şi să dobândească o anumită glorie.  Aceasta şi pentru faptul că doamna  Olaru farmecă oriunde merge, în vreme ce aici, acasă, lucrurile sunt “ceva mai nuanţate” şi e adevarat ce spune academicinal Vasile Tărâţeanu că e greu sa fii profet în satul tău. Dar votul de acum al consilierilor a făcut dreptate. Îi rămâne domnului primar acum minunata misiune ca, în mandatul domniei sale, să preţuiască o botoşăneancă realmente de valoare, pentru cunoaşterea lui Eminescu, pentru ceea ce înseamnă Botoşanii şi viaţa spirituală a urbei noastre.

Dna inspector general, prof. Mihaela Hunca,  preşedinta Comisiei de specialitate pentru activităţi ştiinţifice, învăţământ, sănătate, cultură, protecţie socială, activităţi sportive şi de agrement din Consiliul Local Botoşani a rostit un Laudatio la decernarea titlului ce i s-a acordat în această şedinţă solemnă doamnei prof. dr. Lucia Olaru Nenati. :

«Domnule primar, doamnelor şi domnilor consilieri, onoraţi oaspeţi                    

De-a lungul timpului am acordat titlul de cetăţean de onoare unor oameni de creaţie, cei mai mulţi de mare valoare, desigur, dar care au poposit la Botoşani între două trenuri. Am considerat acum că a venit timpul să ne îndreptăm atenţia şi către personalităţile de valoare care au slujit o viaţă întreagă culorile acestui meleag. Iar împlinirea de către doamna prof. doctor Lucia Olaru Nenati a unei frumoase vârste de maturitate şi a peste patru decenii de slujire neîntreruptă şi fără preget a culturii botoşănene şi a personalităţii sale tutelare, Mihai Eminescu, ne-a oferit prilejul de a-i acorda, pentru întreaga activitate şi pentru promovarea culturii, valorilor spirituale şi a imaginii Botoşanilor pe plan naţional şi internaţional, titlul de Cetăţean de onoare, acesta fiind cel mai potrivit mod de-a ne exprima preţuirea pentru acest model de viaţă exemplar, dar şi de-a ne demonstra capacitatea noastră ca for cetăţenesc de-a aprecia şi răsplăti meritul.

Lucia Olaru Nenati este unul dintre puţinele exemple de personalităţi care, venind din altă parte, au rămas toată viaţa la Botoşani, loc unde s-au născut multe personalităţi, dar care s-au realizat în alte zări, fapt clamat ca o cutumă regretabilă. Domnia sa a făcut foarte multe lucruri reamarcabile în acest judeţ, adesea în condiţii nu tocmai favorabile şi, nu o dată, în ciuda multor piedici şi adversităţi. Din anul 1972 când a ales la repartiţie Botoşanii, datorită fascinaţiei exercitate de personalitatea lui Mihai Eminescu, ea a contribuit decisiv la realizarea aşezământului muzeal eminescian de la Ipoteşti, la instituirea constantă a Zilelor Eminescu, la cercetarea şi promovarea personalităţii marelui poet, sporind astfel considerabil zestrea culturală şi faima acestui ţinut. Merită menţionată aici şi reconstituirea repertoriului muzical preferat de Eminescu în interpetarea sa. Ca director al Teatrului „Vasilache”, a contribuit la transformarea acestuia într-o instituţie de prestigiu şi de circuit naţional şi chiar internaţional, aşa cum reiese şi din impozanta lucrare dedicată teatrului de păpuşi din toată ţara, semnată de universitarul ieşean Toma Hogea. Devenind apoi director al Teatrului Mihai Eminescu în perioada grea a autofinanţării, realizează şi aici numeroase performanţe precum: premiere şi turnee de succes, stagiune estivală la Bucureşti, prima ieşire a teatrului peste hotare, revelarea, promovarea şi lansarea lui Dan Puric, primul spectacol în România prelungit printr-un turneu legendar al artiştilor basarabeni în frunte cu Grigore Vieru, cu Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi prin multe alte modalităţi de sporire a prestigiului teatral botoşănean.

Ea reprezentă totodată şi modelul – atât de rar – al jurnalistului de conştiinţă, atât ca redactor şi fost director de cotidian, cât şi ca autoare a mii de texte publicate pe hârtie sau on-line, în presa din ţară şi de peste hotare. Este regretabil şi că nu s-a folosit oportunitatea de-a se creea o instituţie de învăţământ superior botoşănean, deziderat pentru care Lucia Olaru Nenati s-a luptat energic ani de zile, predând în calitate de cadru didactic calificat şi competent (doctor în filologie) în anii cât a funcţionat la Botoşani Colegiul de Institutori al Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, căci aceasta ar fi fost o reuşită inestimabilă a oraşului nostru.

Lucia Olaru Nenati a apărut în peste 70 de dicţionare şi volume colective şi a editat 31 de apariţii editoriale de: poezie, proză, eseu, istorie literară, literatură pentru copii, eminescologie, traduceri, dar şi albume muzicale, majoritatea distinse cu premii, apreciate de public şi de semnatari notorii, una dintre lucrări fiind publicarea de către Editura Academiei Române a tezei sale de doctorat prefaţată de cinci personalităţi academice, prin care se conferă trecutului cultural botoşănean o sporită aură de prestigiu. Este membră a Uniunii Scriitorilor şi a Uniunii Jurnaliştilor Profesionişti din România.

Lucia Olaru Nenati a susţinut în Botoşani, în ţară şi în lume zeci de conferinţe, alocuţiuni, comunicări academice, cursuri la universităţi din străinătate despre cultura şi civilizaţia românescă, recitaluri poetice şi muzicale, spectacole culturale ş.a., purtând mesajul obârşiei Luceafărului peste ocean la New York, San Francisco sau la Montréal, la Chişinău ca şi la Stuttgart, la Cernăuţi ca şi Edmonton, la Viena ca şi la Marsilia şi în multe alte locuri, pretutindeni făcând să se audă în chip onorabil numele oraşului Botoşani, drept care nu o dată a fost numită în presă „un ambasador cultural al Botoşanilor şi al valorilor româneşti”. Un amănunt semnificator în acest sens este acela că în lista personalităţilor internaţionale din „Calendarul zilei” pentru ziua de 20 februarie, la anul 1949 scrie doar atât: ”S-a născut scriitoarea Lucia Olaru Nenati”.

Să nu uităm că domnia sa şi-a îndeplinit cu brio şi misiunea de mamă, crescând şi educând două fete excepţionale care au primit şi ele importante recunoaşteri ale valorii lor de la instanţe internaţionale prin care, din nou, numele Botoşani a fost pomenit şi în acest fel lăudabil; şi multe altele. Activitatea sa culturală, literară, ştiinţifică şi de propagare a valorilor naţionale i-a adus peste 60 de distincţii, printre care Medalia „Mihai Eminescu”, recent atribuită de preşedintele Republicii Moldova, prin Decret prezenţial, după ce în anul 2000 primise  o medalie similară de la preşedintele României, Emil Constantinescu. Semnificativă este, credem, şi distincţia aniversară Honoris civis comitatum recent primită din partea societăţii civile culturale a oraşului (*. La acestea credem că se adăugă perfect justificat şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani, ca recunoştinţă pentru contribuţia sa la propăşirea culturală a acestui oraş, dimpreună cu urările noastre de „La mulţi ani!” cu inspiraţie şi frumoase realizări!”

         Părintele Partenie Apostoaie, parohul bisericii Vovidenia din Botoşani, după ce a rostit urările şi aprecierile sale pentru sărbătorită, a dat citire mesajului de felicitare trimis de la New York de către poetul, profesorul universitar şi preotul Theodor Damian, şi el cetăţean de onoare al oraşului, care a transmis următoarele:

,,Stimate domnule Primar, doamnelor şi domnilor consilieri, onorat auditoriu,
Cu regretul de-a nu putea participa la această festivitate deosebită, ţin să-mi exprim pe această cale deplina susţinere şi felicitările mele pentru acordarea titlului pe deplin meritat de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani, doamnei Lucia Olaru Nenati ca o recunoaştere şi încununare a unei activităţi deosebit de meritorii de peste patru decenii pe care domnia sa a dedicat-o oraşului Botoşani, care este totodată şi oraşul meu natal la a cărui propăşire şi bună imagine am căutat şi eu să contribui atât cât mi-a stat în putinţă.

Cunosc de mulţi ani activitatea doamnei Nenati şi răsfrângerea pozitivă  a acesteia asupra prestigiului botoşănean şi românesc. Îmi amintesc că, pe când eram încă în ţară, am vizionat la Sibiu spectacolele sosite în turneu de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani pe care îl conducea pe atunci domnia sa şi am putut să apreciez calitatea acestora, precum şi impactul deosebit asupra publicului spectator. Am avut mai târziu prilejul de-a fi gazda unor manifestări culturale deosebite prilejuite de lansarea unor cărţi ale dsale la Cenaclul „Mihai Eminescu” de la New York în care prestaţia sa a fost deosebit de apreciată de către publicul diasporei române din marele oraş, ale cărui impresii foarte pozitive au fost consemnate şi în presa de acolo. Îndelungata sa colaborare literară şi publicistică în revista Lumină Lină (Gracious Light) de la New York pe care o conduc a constituit o contribuţie importantă la buna calitate a acestei publicaţiei.

Cunoscându-i activitatea şi citindu-i opera, pot susţine fără ezitare că doamna Lucia Olaru Nenati este cu adevărat demnă de titlul acordat pe care îl merită pe deplin. Afirm aceasta ţinând cont de foarte numeroasele sale contribuţii culturale aducătoare de folos şi prestigiu acestui ţinut, precum sunt: în primul rând, contribuţia sa esenţială la reconstituirea şi amenajarea spaţiului copilăriei eminesciene de la Ipoteşti, la propagarea naţională şi internaţională a personalităţii marelui Poet, atât prin cărţi, publicistică – pe suport de hârtie sau on-line – prin prelegerile, conferinţele, cursurile universitare, spectacolele culturale originale susţinute în numeroase locuri din ţară şi de peste hotare, prin reconstituirea ipostazei de interpret vocal a poetului; prin felul cum a reuşit să conducă destinele celor doua teatre botoşănene timp de 15 ani în cea mai grea perioadă a lor, cea de autofinanţare, dar şi de performanţe incontestabile precum: premiere de succes apreciate de public şi de critica naţională, centenarul poetului, aniversările celor două teatre, punerea în scenă a dramaturgiei eminesciene şi organizarea primului colocviu despre  dramaturgia poetului, marele spectacol, în premieră naţională, al artiştilor basarabeni în frunte cu Grigore Vieru şi cu soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici; printr-un doctorat remarcabil, materializat  prin impunătoarea sa carte Arcade septentrionale, preluată spre publicare de către Editura Academiei Române, prefaţată, lansată şi susţinută de mai multe personalităţi academice, lucrare prin care a adus o importantă contribuţie la luminarea trecutului cultural botoşănean şi la sporirea prestigiului şi valorii sale; prin  publicistica sa interesantă şi mereu plină de miez şi adevăr, nu în ultimul rând, prin cântecele de pe albumele sale, interpretate cu adevărată virtuozitate, având aşadar nu doar valoare de istorie literară şi stiinţifică, ci şi artistică originală; prin traducerea şi relevarea primei exegeze bacoviene după 60 de ani, adevărat eveniment editorial naţional; prin toate cărţile sale, nu doar numeroase (31 la număr), cât şi atât de bogate categorial (poezie, proză, literatură pentru copii, eminescologie, eseu, istorie şi hermeneutică literară, traduceri), toate scrise la cote de înaltă calitate şi, ca atare, apreciate de numeroşi critici şi comentatori avizaţi; prin participările la numeroasele manifestări academice, culturale, artistice ş.a. din ţară şi din străinătate unde prestaţia sa se bucură de succes şi aduce mereu noi carate de prestigiu ţinutului botoşănean, prin numeroasele premii şi distincţii onorante conferite chiar şi de la nivelul statal cel mai înalt; printr-o conştiinţă civică şi patriotică dovedită permanent şi prin multe alte forme prin care domnia sa s-a manifestat ca o personalitate proteică, neobosită şi care, în ciuda „tradiţionalelor” invidii şi adversităţi, a reuşit să depăşească uneori numeroasele piedici şi obstacole ce i s-au ridicat adesea în cale, continuând să producă valori preţioase în sine, dar şi pentru ţinutul Botoşanilor pe care îl slujeşte cu vrednicie de peste patru decenii. Acordarea acestui titlu domnei Lucia Olaru Nenati constituie  un gest meritoriu şi pentru Primaria şi Consiliul Muncipal Botoşani care demonstrează prin aceasta că ştiu să remarce valoarea la ea acasă şi să răsplătească devotamentul şi calitatea demonstrată de-a lungul atâtor decenii şi, nu în ultimul rând, să infirme dictonul „nimeni nu-i profet în satul lui”.

Ii adresez sincere felicitări pentru această meritată recunoaştere precum şi urări de sănătate şi noi performanţe culturale şi creative în  folosul patrimoniului acestui ţinut şi al culturii române.

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian,  scriitor, publicist,
Profesor de Filozofie şi Etică la Facultatea de Ştiinţe Sociale
Colegiul Metropolitan din New York,Preşedinte al filialei americane a Academiei
Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia
Director al revistei Lumină Lină (Gracious Light) din New York
Preşedintele Institutului Român de Teologie şi Spiritualitatea Ortodoxă din New York, Cetăţean de onoare al Municipiului Botoşani

 Dl. Prefect Costică Macaleţi a rostit, printre altele:  Onorata asistenţă, Hristos a înviat! Lucia Olaru Nenati este un nume mult pomenit în urbea noastră şi nu numai. Poetesă, prozatoare, jurnalistă, eminescolog, este un om de cultură care a scris o lucrare apărută sub egida  Academiei; un om de cultură care a  păstrat legătura cu fraţii noştri moldoveni, ceea ce este un lucru excepţional. Vă felicit, doamnă Lucia  Olaru Nenati pentru acest titlu de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani. Mulţumesc domnului primar şi Consiliului local că v-au conferit titlul de Cetăţean de Onoare şi că şi-au aplecat modul de acţiune şi asupra oamenilor de cultură şi le mulţumesc pentru aceasta.

Dl. Gheorghe Sorescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani: Doamnă, eu mă simt privilegiat că sunt alături de dvs.  S-au spus  lucruri atât de frumoase şi într-adevăr, cred că, aşa cum s-a spus, procentual, încă mai rămân cam 98 la sută de spus despre dvs. Aşa că eu am să spun doar atât: că vă mulţumesc că existaţi şi să vă dea Dumnezeu multă sănătate!

Senator Doina Federovici:  ,,Adresez un simplu mulţumesc pentru întreaga dvs. carieră, pentru faptul că sunteţi un model de viaţă pentru toţi locuitorii întregului judeţ  Botoşani. Aş vrea să mulţumesc şi domnului primar, ca şi consiliului local pentru această iniţitivă, pentru că trebuie să ştim să ne apreciem valorile, să ştim să apreciem unicitatea de lângă noi. Căci doamna Olaru Nenati, este unică prin ceea ce a realizat până acum. Spuneam că nu cred că o să pot să fiu la acest eveniment să fiu alături de domnia sa dar, iată, astrele au vrut să fim împreună şi mă bucur din tot sufletul pentru aceasta.  Vă doresc multă sănătate, putere de muncă în perioada următoare, ca să transmiteţi generaţiei  următoare acelaşi  mesaj cald şi de suflet. Spun „suflet” pentru că aţi pus mult suflet în ceea ce aţi făcut până acum. Cu doamna Olaru Nenati, am colaborat frumos până acum şi sper să colaborăm şi în continuare”. Calde felicitări!

Traian Apetrei, directorul Teatrului ,, Mihai Eminescu” Botoşani, a citit mesajul transmis de către  academicianul, poetul şi militantul Vasile Tărâţeanu din Cernăuţi:

,, (…) Acum despre un lucru nu mai puţin, ba poate, chiar mai important despre care am aflat cu mare întârziere. Asta însă nu înseamnă că nu mă bucur de acest eveniment deosebit de important în viaţa ta şi a urbei. Cu atât mai mult cu cât e foarte greu să fii profet în satul tău!
Domnia ta, totuşi, ai reuşit să atingi această performanţă. Ai reuşit să fii apreciată după cum meriţi şi la tine acasă – să fii cea mai aleasă  dintre cei  aleşi – Cetăţean de onoare al Botoşanilor!
Sărut mâna, Doamnă! Bravo! Plecu-mi fruntea cu tot respectul cuvenit. E o binemeritată recunoaştere a unei activităţi prodigioase. Multilaterale. Performante.
Felicitări!  Felicitări! Felicitări!
Şi din tot sufletul meu –  şi LA MAI MARE!
Cu frăţietate, Vasile Tărâţeanu 

 

Dr. Tamara Ciofu, deputat în Parlamentul României
,,Distinsă doamnă Lucia Olaru Nenati,
Am rămas cu o imagine formidabilă vis-a-vis de  activitatea literară pe care ne-aţi lăsat-o  şi pe care o îmbogăţiţi de la zi la zi. Aş vrea să mulţumesc domnului Primar şi Consiliului Local pentru că au găsit cea mai bună candidatură pentru titlul de cetăţean de onoare care vă este atribuit dvs. şi pe care îl meritaţi din plin. Sunt convinsă că, odată cu dvs., acest titlu onorific de cetăţean de onoare va trebui să fie foarte bine cumpănit, având în vedere personalitatea dvs. care este un reper. De aceea, distinsă doamnă, nu pot să va spun decât că vă felicit pentru toată activitatea dvs,  vă felicit din inimă pentru ceea ce aţi făcut şi ceea ce sunt convinsă că veţi face în continuare.Când am stat de vorbă şi mi-aţi zis nişte lucruri atât de minunate şi m-am mirat cum de n-a secat izvorul de entuziasm şi energie care va marcat toată viaţa şi pe care îl îmbogăţiţi de la zi la zi. Am apreciat şi cărţile dvs. pentru copii preţuite chiar de copilul meu, dar şi  modul în care aţi sprijit de-a lungul timpului  pe tinerii care se apropiau de meşteşugul scrisului, lansându-i, încurajându-i, îndrumându-i, recenzându-i, ceea ce pentru ei a însemnat girul cel mai comptent . Vă doresc să fiţi sănătoasă, să vă dea Dumnezeu în continuare inspiraţie, să fiţi mereu în mijlocul nostru, al celor care au nevoie de dvs. Va doresc mulţi ani fericiţi” !

 

Gheorghe Median, istoric, publicist, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani:
,, Mă bucur că domnii consilieri care decid cui şi cum trebuie acordat titlul de “cetăţean de onoare” s-au gândit acum să privească şi în “ograda proprie”, aici, în oraş, şi să se aleagă un om de mare calitate, un om reprezentativ, aşa cum este Lucia Olaru Nenati. Este un act curajos, plin de demnitate şi respect pentru personalitățile locale, căci  Lucia merita acest titlu pentru că este, din punctul meu de vedere, reprezentativă pentru breasla scriitoricească din Botoşani. Nimeni n-a bătut mai departe decât a făcut-o ea, ducând numele Botoşanilor şi botoşănenilor şi aici şi peste Prut şi în vestul Europei şi-n America. E greu de contestat acest lucru şi nimeni nu-l poate anula. Să nu uităm că Lucia Olaru Nenati este şi singurul eminescolog la Botoşani, cea care l-a purtat pe Eminescu peste graniţe, de la Chişinău până în capitala Germaniei şi New York. Sunt fericit că am fost colegi şi am mers împreună, braţ la braţ, o viaţă întreagă  pornind de cu aceeaşi meserie de muzeograf, în acelaşi mediu frumos, intelectual, al acestui oraş şi că am încercat împreună să-l facem să fie mai frumos, mai atrăgător, să însemne ceva, un peisaj cultural deosebit al acestei ţări.

Mai sunt oameni care ar trebui apreciaţi şi să li se acorde acest titlu, oameni care lucrează în economie, care creează locuri de muncă, ş.a. şi ar fi  profitabil şi onorabil să li se acorde şi lor acest titlu de cetăţean de onoare, decât să le acordăm acelora care vin pentru o zi la Botoşani, ca apoi să nu facă nimic, decât că au trecut pe aici. Cred că regulamentul ar trebui revizuit şi să se stabilească mai bine şi mai precis cui şi cum să se acorde ca să nu mai fie contestaţii. Acum însă ne închinăm deciziei consilierilor care au luat o decizie clară şi corectă. “                                                                                                                                                                             

Elenea Condrei:
,,Mulţumesc, onorată asistenţă, dar eu m-aş adresa cu “onorată instanţă”, pentru că dvs. aţi fost “juraţii”, care aţi decis să acordaţi titlul de Cetăţean de Onoare doamnei Lucia Olaru Nenati. Aţi vorbit frumos despre activitatea domniei sale, de poetă, journalist, eseist, eminescolog. Dar nu cunoaşteţi un amănunt, care întregeşte personalitatea domniei sale. Şi cum toată existenţa noastră este făcută din momente plăcute şi mai puţin plăcute, unele din ele trebuie să rămână pentru că ele fac istorie. Vă voi reţine atenţia asupra unei întâmplări. Un fapt care mi s-a întâmplat în timpul activităţii mele de gazetar, atunci când am fost în documentare la o întreprindere mare din oraş care în cadrul acţiunii de culturalizare a femeilor au organizat  în vizită la Ipoteşti. După această vizită la Ipoteşti, acestea au fost întrebate dacă l-au văzut pe Eminescu. Toate au tăcut. Numai una, mai sprintenă la minte, a răspuns: Nu l-am văzut pe Eminescu, dar am întâlnit-o pe soţia lui, o doamnă frumoasă, blondă şi cu ochii albaştri.
Acea « soţie a lui M. Eminescu », blondă cu ochii albaştri, este acum în mijlocul nostru şi v-a vorbit despre domnia sa.  Atunci când a venit la Ipoteşti, ea a creionat viitorul Casei Memoriale, a creionat viitorul Centru de Studii Eminescologice la Botoşani, bineînţeles cu adăugiri ulterioare. Fără să greşesc ea este cea care « a moşit » Complexul şi Memorialul Ipoteşti. Ei i se datorează foarte mult din ceea ce este acolo. Eu îi ofer acum un trandafir alb, deşi  puteam să-i aduc un coş mare cu flori, pentru că merită mult mai mult decit atât. Dar acesta este un simbol care exprimă în primul rând, aprecierile noastre pentru domnia sa,  urarea de  linişte sufletească şi bucuria că  există cineva în acest oraş, în municipiu care duce faima acestui ţinut dincolo de frontierele ţării. Mă bucur că particip la această manifestare în acest imobil, unde lui Mihai Eminescu i s-a refuzat sprijinul pe motivul că nu aparţine Botoşaniului, ci lumii întregi. Eu i-am spus cu mult timp în urmă ,,Lucica, tu nu fii tristă, şi Eminescu a fost refuzat, iar tu nu mai aparţii Botoşaniului, ci întregii lumi”. Acum vorbim despre Eminescu, vorbim de « soţia spirituală » a lui Eminescu, care astăzi ne încântă cu operele sale şi prezenţa ei aici. Vreau să adaug că ea este laureată a Premiului Teiul de aur pe care l-a primit o dată cu Grigore Vieru şi vă fac invitaţia să veniţi şi-n acest în 14 iunie, la decernarea acestui premiu. Cred ca sunteţi în asentimentul meu să-i doresc Luciei ca tot ce este mai bun să poposească “în ograda domniei sale”.

Poetul şi exegetul Victor Teişanu, membru al Uniunii Scriitorilor:
Eu cred că mi-am dobândit onoarea de-a vorbi aici şi pentru faptul că am străbătut peste 70 de km ca să fiu alături de Lucia Olaru Nenati, căci am dorit să fiu  lângă ea în ca mai fericită zi a vieţii sale.
O felicit din toată inima şi cred că este un lucru extraodinar că şi în oraşul domniei sale i se recunosc incontestabilele sale merite culturale. Spun “şi în oraşul domniei sale” pentru că în celelate părţi ale României şi multe părţi ale lumii, aceste merite îi sunt recunoscute. Dumneaei este aşteptată, este invitată să vorbească este preţuită. A contesta aceste lucruri ar fi doar bârfe şi intrigi dintre cele care ar încearca să diminueze din lumina pe care o au poeţii. Lucia nu este doar o poetă, ci poate purta cu mândrie şi titlul de om de cultură pentru că dincolo de poezia sa de care am încercat să scriu şi eu de câteva ori ea, este un om de cultură. Nu s-a vorbit aici despre faptul că ea este şi o traducătoare extraordinară. A tradus în româneşte prima exegeză importantă a poetului Bacovia care a apărut în după occident la un an după moartea poetului şi prin aceasta a contribuit, iată, la mai buna cunoaştere a unui mare poet român. A tradus-o în româneşte şi acum este cunoscută, în sfârşit şi la noi în ţară. De asemeni, dincolo de poezie şi traducere, ea este o foarte harnică şi competentă cercetătoare a moştenirii noastre literare şi în acest domeniu cred că a excelat, pe buna dreptate, aşa cum s-a spus aici, prin această carte Arcade septentrionale care pune în valoare printre altele, şi două personalitaţi ale învăţământului şi culturii noastre locale, Constantin Iordăchescu şi Tiberiu Crudu. Cartea a fost bine primită de somităţi ale cercetării literare academice din România, precum Ctin Ciopraga, Dumitru Micu sau Dimitrie Vatamaniuc şi nu numai. Cu toţii au remarcat nu doar apetenţa Luciei pt acest domeniu, dar şi acribia cu care se apleacă asupra subiectelor, documentarea extraordinară pentru ca tot ceea ce scrie să fie cu adevărat un lucru profesionist. Tot aşa de bine se poate vorbi şi despre cealaltă contribuţie de istorie literară care poartă semnătura domniei sale. E vorba de Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, şi albumul Cântecele lui Eminescu o lucrare cu care Lucia Olaru Nenati a intrat pe uşa din faţă între eminescologii de merit ai acestei ţări. De altfel, şi în legătură cu această lucrare care a stârnit ecouri extraordinare, atât în presa românească, cât şi în presa internaţională, cineva remarca că  este o lucrare care lipsea culturii române. Prin aceste merite foarte succint expuse de mine pentru că aici s-a vorbit foarte mult şi pe bună dreptate, la modul superlativ, Lucia merită să fie Cetăţean de Onoare al oraşului Botoşani, merită cu prisonsinţă, mai ales că ea a făcut tot ce i-a stat în putinţă, mult mai mult decât am făcut noi, cei care avem rădăcini aici. Ea vine din frumoasa şi istorica Bucovină dar s-a ataşat atât de mult de Botoşani şi a reuşit să aducă lumini acolo unde era prea multă umbră în istoria şi cultura locală şi-n literatura locului. O felicit şi felicit consilierii locali pe domnul primar care au facut un act de justiţie pentru care merită toate felicitările.

Actriţa Elena Ligi, societar de onoare al Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, după ce a spus cuvinte calde despre relaţia de frumoasă spiritualitate care a existat între ea şi actorii teatrului cu fosta lor directoare de odinioară, azi răsplătită pe merit, a recitat una din poeziile scrise de poeta Lucia Olaru Nenati, pe care i-a plăcut mereu s-o recite.:

 UITAM  SĂ  MĂ  TREZESC IN  ZORI

 Şi se făcea cum uneori

Uitam să mă trezesc în zori

Era precum mi s-ar fi-nchis

Poarta ieşirii dinspre vis

Şi tu veneai şi te vedeam

Ca pe-o ninsoare te-aşteptam

Şi parcă tot nu ajungeai

Şi înotai şi-apoi zburai

Cu braţe-vâsle despicai

Apa uitării dinspre rai

Apoi pluteai până la brâu

În valul aurului-grâu…

 

Aveai păduri, aveai şi râu

Dar nu ştiam cine erai

Şi numele nu mi-l ştiai

Cum nimeni nu ne cunoştea

Doar steaua mea de steaua ta

C-o rază albă se ţesea

Şi-ntr-un sărut se-ndurera…

 

Iar eu muream şi tu plângeai

Şi înviam şi tu râdeai

Şi înotai, zburai, pluteai

Către mireasa ta de mai

Şi veşnic nu mai ajungeai

Şi eu plângeam şi tu râdeai

Şi eu visam şi tu ştiai

Şi-atuncea părul meu crescu

Şi într-un pod se prefăcu

Şi degetele-mi se lungiră

Spre braţul tău se arcuiră

Şi-n ramuri ninse de cais

Le prefăcu augustul vis…

 

Eu te-aşteptam şi tu păşeai

Ca primul om venit din rai

Eu te uitam şi mă iertai

Îngenuncheam şi mă vindeai

Şi-arginţii galeş ţi-i sunai

Şi iar spre mine înotai

Şi eu uitam şi eu uitam

Şi părul pod iar mi-l creşteam

Şi te-aşteptam şi te vedeam

Cum veşnic nu ştiai s-ajungi

Spre chipul meu cu umbre lungi…

Şi  aerul creştea-ntre noi

Şi-n ceţuri se-ntorcea şi-n ploi

Şi te-aşteptam şi tu vâsleai

Şi te chemam şi n-ajungeai

Mă-ntunecam şi mă strigai:

“Rămâi, mireasa mea de mai

Căci nu e drept şi meritat

Atâtea veacuri să fi stat

În depărtarea ta-ntristat ! ”

Şi te-auzeam cum mă strigai

Şi-ţi răspundeam şi n-auzeai

Şi-apoi când răsăreai din nori

Eu mă trezeam şi era-n zori…

 

Doamna prof.dr. Lucia Olaru Nenati:  ,,Este atât de inedit, atât de interesant să te vezi în oglinda ochilor unor oameni, pe  care tu îi consideri modele, îi consideri reprezentativi, să ai bucuria, iată, că în ochii lor tu însăţi reprezinţi ceva. Vă mulţumesc pentru că mă oglindiţi atât de corect, atât de frumos, poate mai mult decât merit, căci nimeni nu este fără păcat. Vă mulţumesc tuturor că m-aţi onorat cu prezenţa, mulţumesc domnului prefect al judeţului, primarului municipiului, vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, Ghe. Sorescu, doamnelor parlamentare, dnei viceprimar, sfinţiile voastre, dvs. tuturor şi, nu în ultimul rând, familiei mele şi prietenilor. Aceste lucruri mă obligă şi mai mult să încerc să fiu de folos acestui oraş care prin cele mai înalte oficialităţi ale sale, îmi arăraţi atâta preţuire încât eventuale nejunsuri trebuie să pălească în faţa acestei bucurii. Am venit în Botoşani cu peste patru decenii în urmă şi am trăit anumite întâmplări pe care le-am putut interpreta ca fiind nişte semne.  Ştiu acum, privind retroactiv  ce au insemnat:  că aici avea să se desfăşoare miezul vieţii mele, că aveam să prind rădăcini in acest loc. Răspunsul la întrebarea ce şi-o pune oricine şi mi-o pun şi eu -pentru ce am venit în această viaţă şi ce misiune avem, s-a dovedit că  avea să fie acela de-a sluji prin toate energiile mele acest oraş care a dat lumii atâtea energii luminate, începînd cu cel care m-a fascinat de la început şi căruia m-a juruit pentru toată viaţa şi care m-a adus aici, Mihai Eminescu. Dar dacă am rămas peste patru decenii aici şi acum am  primit acest titlu, se vede că Dumnezeu şi Eminescu au vrut să mă răsplătească. Acesta constituie şi  un  simbol, acela că şi oamenii care trăiesc aici pot fi cinstiţi şi răsplătiţi pentru munca lor,  nu numai cei care vin de departe pentru a se întoarce repede înapoi. Câţiva dintre oamnii care armerita acest titlu sunt chiar aici în sala.

Mulţumesc şi  familiei mele, soţului şi fetelor mele minunate şi, nu în ultimul rand, lui Dumnezeu, acea instanţă care alege pe câţiva oameni spre a le da niste misiuni căci uitând-mă în urmă văd care au fost acele misiuni. Multumesc chiar şi adversarilor mei pentru că nu m-au lăsat să adorm pe lauri, obligându-mă să fac mereu performanţe. Iată deci şi o funcţie benefică a adversarilor! Vă mulţumesc şi consider că aceasta este una dintre cele mai fericite, poate chiar cea mai fericită zi din viaţa mea căci  oricine performează are, fie şi în subconştient,  aspiraţia de-a fi apreciat şi văzut de cineva.

Vă doresc sănătate şi aceste urări să se îndrepte către toţi cei care aţi fost părtaşi la această sărbătoare care nu e numai a mea, ci a dvs. a tuturor care–i sunteţi eroi,  în acest oraş care ne-a învăţat pe toţi prin această atmosferă de cultură, de spiritualitate, de eleganţă, să nu avem sfieli faţă de metropole.

Note:
(*
La începutul acestui an, domnul Ion Istrate  a înmânat, cu prilejul aniversării poetei [L.O.N., 20 februarie],  diploma HONORIS  CIVIS COMITATUS, un Titlu instituit de Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară (fondator: lect. univ. dr. Olimpius Istrate), în baza Programului-cadru ,,Identitatea comunitară”, inițiat în 2003, cu scopul de a dezvolta  un model de cultură și educație civică susținut de respectul față de personalitățile cu valențe autentice, de această dată, acordându-se   d-nei Lucia Olaru Nenati , ca gest de mare respect și recunoștință pentru contribuția remarcabilă la afirmarea spiritului eminescian şi a comunității Botoșanilor, prin reactivarea conceptului de localism creator şi revoluţionarea în modul cel mai pertinent şi elegant a fenomenul cultural românesc.