Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Am fost frate cu românu, Ştefan Silva

    Am fost  frate cu românu,
    Ştefan Silva

    –       Codrule, codruţule,
    Unde eşti drăguţule,
    Că de când ne-am despărţit,
    Te caut necontenit,
    Nicăieri nu te-am găsit.

    -Nu mă căuta prin ţară !
    Au venit să mă omoară,
    Cu drujbe şi cu topoară
    M-au făcut bucăţi şi pară ,
    Şi m-au scos din ţar-afară.

    Acum doina n-o ascult ,
    Cum o ascultam demult ,
    Şi Pădurea de Argint,
    A fost pusă la pământ
    De ciocoiul cel flămând.
    Nu-mi mai cântă mierla vara,
    Şi nici cucul primăvara,
    A pierit şi căprioara.
    Haiducii nu mai au casă,
    Cum aveau la umbra-mi deasă,
    Şi nici Iancu drept la masă.

    –       Codrule , codruţule ,
    Ce-ai păţit drăguţule ,
    Că de când ne-am despărţit ,
    Multe rele-ai pătimit,
    Frică mi-e că ai pierit.

    -Am fost frate cu românu,
    Care m-a vândut la spânu,
    Fără cuget, fără samă,
    Au făcut în ţar-o rană,
    Şi pe mine orfan de mamă.

    Chiar şi Codri de Aramă,
    Au pierit luaţi ca vamă
    De străjerii de hotar,
    Care ne-au vândut la ţar.
    Ducem viață de amar!

    Nu-mi mai bate vântul ramul,
    Mi-e duşman acum şi neamul,
    Mii de ani l-am ocrotit,
    Ca un frate l-am iubit,
    Iar acum m-a osândit.

    –       Codrule apele tale ,
    Au secat şi-n deal şi-n vale,
    Ale tale râuri line,
    Au rămas în vis la mine,
    Vremea bună nu mai vine.

    Al nostru urs carpatin,
    Doborât de un străin,
    Nu-şi mai vede chipu-n umbră,
    Nu mai vin copoi la sâmbră,
    Mioriţa plânge-n strungă.

    Iar ai noştri vrednici baci,
    Viţă pură de la daci,
    Bat la porţile străine,
    Cerşind un codru de pâine.
    Am ajuns rău, de ruşine!

    –       Codrule, codruţule,
    Te-au tăiat drăguţule,
    Şi te-au dus în ţări străine,
    Tare-mi este dor de tine,
    Dor de umbra ta cea deasă,
    Ce mi-a fost altar şi casă,
    Dor de cânt de păsărele,
    Ce cântau în rămurele,
    Toate cântecele mele,
    Alinându-mi dorurile.
    Codrule! Carpaţii tăi,
    Au rămas pustii şi goi,
    Pustie mi-e inima,
    Că te-au dus din ţara mea,
    Plec şi nu te-oi mai vedea.

    –       Ţine minte frate meu,
    Ţi-am fost scut când ţi-a fost greu,
    Dacă piere frunza mea,
    Va pieri şi ţara ta.
    Nimeni n-o va apăra!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5