Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Am fost frate cu românu, Ştefan Silva

Am fost  frate cu românu,
Ştefan Silva

–       Codrule, codruţule,
Unde eşti drăguţule,
Că de când ne-am despărţit,
Te caut necontenit,
Nicăieri nu te-am găsit.

-Nu mă căuta prin ţară !
Au venit să mă omoară,
Cu drujbe şi cu topoară
M-au făcut bucăţi şi pară ,
Şi m-au scos din ţar-afară.

Acum doina n-o ascult ,
Cum o ascultam demult ,
Şi Pădurea de Argint,
A fost pusă la pământ
De ciocoiul cel flămând.
Nu-mi mai cântă mierla vara,
Şi nici cucul primăvara,
A pierit şi căprioara.
Haiducii nu mai au casă,
Cum aveau la umbra-mi deasă,
Şi nici Iancu drept la masă.

–       Codrule , codruţule ,
Ce-ai păţit drăguţule ,
Că de când ne-am despărţit ,
Multe rele-ai pătimit,
Frică mi-e că ai pierit.

-Am fost frate cu românu,
Care m-a vândut la spânu,
Fără cuget, fără samă,
Au făcut în ţar-o rană,
Şi pe mine orfan de mamă.

Chiar şi Codri de Aramă,
Au pierit luaţi ca vamă
De străjerii de hotar,
Care ne-au vândut la ţar.
Ducem viață de amar!

Nu-mi mai bate vântul ramul,
Mi-e duşman acum şi neamul,
Mii de ani l-am ocrotit,
Ca un frate l-am iubit,
Iar acum m-a osândit.

–       Codrule apele tale ,
Au secat şi-n deal şi-n vale,
Ale tale râuri line,
Au rămas în vis la mine,
Vremea bună nu mai vine.

Al nostru urs carpatin,
Doborât de un străin,
Nu-şi mai vede chipu-n umbră,
Nu mai vin copoi la sâmbră,
Mioriţa plânge-n strungă.

Iar ai noştri vrednici baci,
Viţă pură de la daci,
Bat la porţile străine,
Cerşind un codru de pâine.
Am ajuns rău, de ruşine!

–       Codrule, codruţule,
Te-au tăiat drăguţule,
Şi te-au dus în ţări străine,
Tare-mi este dor de tine,
Dor de umbra ta cea deasă,
Ce mi-a fost altar şi casă,
Dor de cânt de păsărele,
Ce cântau în rămurele,
Toate cântecele mele,
Alinându-mi dorurile.
Codrule! Carpaţii tăi,
Au rămas pustii şi goi,
Pustie mi-e inima,
Că te-au dus din ţara mea,
Plec şi nu te-oi mai vedea.

–       Ţine minte frate meu,
Ţi-am fost scut când ţi-a fost greu,
Dacă piere frunza mea,
Va pieri şi ţara ta.
Nimeni n-o va apăra!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5