Primit pentru publicare: 14 dec. 2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 16 dec. 2015

Am trăit să o văd și pe asta:

După 25 de ani a apărut revista Uniunii Ziariștilor Profesioniști, a „neprofesioniștilor” din România. Nasc speranțele unui membru UZP cu o carieră de cinci decenii și jumătate în presa multiculturală necuprins încă  în categoria profesioniștilor: cine îl ajută?

În 2014, în cadrul Festivalului internațional de literatură și traduceri (Filit), Iași, sub auspiciile revistei locale de cultură contemporană Timpul – serie nouă – coordonator prof. univ. Daniel Șandru, în aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu”, s-a dezbătut tema Jurnalismul cultural în epoca new-media.

Invitați la dezbateri – numeros public, iar emițători de păreri și verdicte, Carmen Mușat, redactor-șef al revistei Observator cultural, Alexandru Lăzescu, președinte la „Ziarul de Iași”, fost șef al Televizunii Române și autor al revistei „22”, Marius Chivu, scriitor și publicist, George Bondor, lector universitar ieșean și Daniel Cristea-Enache, critic literar, publicist, cadru universitar, nimeni de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști, deși cu facultăți de profil în localitate și în Moldova.

Jurnalismul cultural românesc s-a deprofesionalizat, iar despre revistele de cultură s-a spus că ele nu-și mai au vechiul rost – formarea oamenilor și a caracterului lor – pentru că astăzi, presa, cultura în general, televiziunea, nu sunt tribune de formare sau educare, ci doar mijloace de informare, de dezvăluire a întâmplărilor zilei.

Prezent în sala discuțiilor și neîmpărtășind asemenea concluzii, ulterior, mi-am consultat și colaboratorii, zecile de membri ai Cenaclului literar la distanță, ale căror păreri le-am sintetizat și transpus în volumul intitulat “Revistele? Luminoase, instructive și educative…”, Editura PIM, Iași, 2015, 394 de pagini. Concluzionam: jurnaliștii, deloc deprofesionalizați, care scot sau scriu revistele fac  ca acestea să devină chiar luminoase, instructive și educative, cum sunt și multe dintre  volumele  care însumează apoi materialele autorilor respectivi, exemplificându-mi susținerile.

                                       *

Nu știu ce grad de asimilare are cartea la care m-am referit. Știu, însă, că jurnaliștii profesioniști își fac meseria, mulți cu rezultate deosebite. Și am mai aflat, recent, la 14 decembrie 2015, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu ocazia zilelor Eminescu, a prezentat și lansat, după 25 de ani de tăcere, propria revistă, eveniment care a avut loc în sala Euterpe a Universtății Spiru Haret din București, acțiune organizată în parteneriat cu Fundația literar-istorică STOIKA, moderator Doru Dinu Glăvar, președintele UZP.

În cadrul programului, Seratele „Eminescu Jurnalist”, desfășurat sub sigla Timpul, ziarul la care a lucrat  Eminescu, s-au prezentat prelegerile „De la Eminescu cetire”, susținută de Miron Manega, „Eminescu în numismatică” de Mihai Costin, „Presa română în exil” de Vintilă Horia, prezentate de prof. univ. dr. Mihaela Albu, prof. dr. Dan Anghelescu, prof. univ. dr. Mircea Anghelescu, prof. univ. dr.Vasile Spiridon, „Un an de la apariția revistei Independența României, susținută de Florian Laurențiu Stoica, lansarea primului număr al revisteui UZP, editor Benone Neagoe, cu un final prezentat de actrița Claudia Matea care a prezentat trupa Teatru Nostru.

Anterior, sub titlul „UZP la 96 de ani, de vorbă cu Doru Dinu Glavan”, pe mass-media, sub semnătura Ion Petrescu, fusese anunțat: „Joi, 10 decembrie, de la ora 20,30, la postul 6TV, în cadrul emisiunii Ziua Z, va fi practic lansat primul număr al revistei Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, intitulat UZP, editorul fiind teleastul Benone Neagoe, pe platoul de filmare vor fi invitați speciali Dan Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și scriitorul Dan Gâju”.

UZP este primul periodic independent al Uniunii postdecembriste, o publicație care prezentându-se infirmă ceea ce au spus profesioiștii de la Iași la întrunirea Timpul, dar confirmă ce au susținut membrii Cenaclului nostru în volumul mai sus citat: este o publicație  profesionistă, anunțată a fi de atitudine, de opinii, comentarii, ea sporește transparența Uniunii cu aspecte din viața și activitatea  jurnaliștilor, cu evenimente culturale și sociale, personalități, cariere, idei și probleme în dezbatere.

Oferită prezenților și viitorilor gazetari revista UZP se anunță a fi una de forță, o tribună a muncii pasionate, realizată echilibrat, cu luciditate și imaginație, spune Benone Neagoe în editorialul primului număr.

Revista informează și responsabilizează, știrile, interviurile, reportajele, temele sociale din viața omului și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, vor asigura promovarea permanentă a carierei jurnalistice, a tehnologiei media, cu spații care ni se promit a fi generoase profesiei și publicului larg, întocmai cum susținem noi în cartea în care redăm  publicistica, nu lipsită de teme și interes, ci luminoasă, instructivă, educativă…

Firește, așteptăm cu interes confirmarea dezideratelor.

Tipărită la Gutengerg S.A., ba și în culori, revista, apărută în 56 de pagini, deocamdată, naște pentru mulți dintre noi nostalgii, după cum, sper, am să vă conving.

Revista UZP este, în același timp, o confirmare a ceea ce am susținut cu documente în cartea noastră: în România nu numai că avem jurnaliști profesioniști, unii cu activitate curajoasă pe teatrele de război, dar și presă pe măsura realizatorilor, care fac adesea operă literar-științifică din ceea ce publică în calitate de ziariști.

Vineri, 30 ianuarie 2015, la librăria Bastilia din Piața Romană fusese lansată revista MARTOR 19/2014, publicație de antropologie care are amploarea unui volum colectiv, menit să umple alt gol științific în ce privește problema agrară în Europa de Sud-Est, în România în special, țară cu o importantă populație rurală și unde agriculturii nu i se acordă, ca și industriei, ca și…, atenția cuvenită, vezi în acest sens recentul marș, de la mijlocul lunii decembrie 2015, al oierilor din Transilvania la București, unde după ore și ore state în stradă, în fața sediilor autorităților, nimeni nu i-a întâmpinat ca să convorbească, măcar…

Lansarea revistei Independență prin Cultură, 16 februarie 2015, director al publicației și președinte al Fundației literar-istorice STOIKA Florian Laurențiu Stoica, în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști, publicație care poate privi pe cei care apără fruntariile țării, care merg și participă la teatrele cu conflicte în lume, semn al respectării angajamentelor noastre NATO ca țară membră,  dar și pe cei care, nevoiași, la ei acasă,  se luptă pentru supraviețuire, dar rezistă și, prin sacrificii, cum nu fac cei ajunși la conducerea țării care-și votează pe ascuns tot felul de auto-foloase, apără valorile istorice și culturale, independența și pacea, este  altă probă a profesionalismului de branșă.

                                         *

Cu o activiate de 90 de ani, celebrată în 2009, prima conducere a Uniunii Ziariștilor Profesioniști a fost aleasă la 11 ianuarie 1919 și din ea au făcut parte nume mari ai anilor 1918, precum Victor Iamandi, Eugen Filotti, George Macovescu, Nicolae Batzaria, Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu, C. Papacostea, Samson Abramovici, Brunea Fox, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Mircea Grigorescu, I.G. Peltz, Nicolae Pora, Jean Vulpescu, Pamfil Șeicaru, care militau dintru început pentru profesionalizarea branșei.

De altfel,  la propunerea mai tânărului Pamfil Șeicaru, primul președinte al UZP a fost ales un profesionit, publicistul Heinric St. Streitman, licențiat în filologie și doctor în științe fizico-chimice, cu debut în ziaristică în 1894 în ziarul Românul, condus de C.A. Rosetti, apoi cu materiale în ziarele „La Patrie” în limba franceză, Munca, Facla, Contemporanul.

Pamfil Șeicaru, tânărul de atunci, va conduce celebrul ziar Curentul, unde vor lucra ca redactori mai mulți membri fondatori ai UZP, ca Mircea Stein, Brunea Fox și Moses Rosen,devenit peste ani rabin.

După 1944, consituiți în gruparea „Ziariștii Asociați”, apoi cu realizarea Sindicatului Ziariștilor, în septembrie 1944, și inclus în Uniunea Sindicatelor de artiști, scriitori și ziariști, care a devenit destul de ambigu până în 1955, când UZP a fost reactivată, din 1956 împlinindu-se dezideratul profesional, cu editarea primului organ  de presă numit „Presa noastră”, primul număr al ei fiind redactat de Ion Felea, participant la constituirea UZP în 1919 și Gheorghe Brătescu, devenit redactor-șef al publicației cu nume schimbat Presa Panoramic.

În anii 1958-1962 Ion N. Oprea a fost un activ colaborator al revistei „Presa noastră”, el evidențiindu-se nu numai prin ce publica, ci mai cu seamă pentru susținerea scrierii corect-gramatical, revista trimițându-și special la Bârlad, la ziarul Rulmentul, unde lucram, un redactor Rachieru și o doamnă căreia nu-i mai rețin numele să mă consulte în probleme ale publicisticii.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști a avut ca prim președinte după 1955 pe eminentul publicist Nestor Ignat, decan al Facultății de ziariști din București.

În arhiva personală păstrez și astăzi Carnetul de membru nr. 68970, seria 2137970, eliberat mie, Oprea Ioan, profesia funcționar (nu ni se recunoștea nici profesia n.a.), la data de 10 decembrie 1954, președinte al organizației sindicale care a eliberat carnetul, Păncescu Ecaterina, președinta Comitetului Sindical Orășenesc Bârlad al Muncitorilor din Poligrafie, Presă și Cultură la care era afiliată organizația sindicală a ziariștilor de la Ziarul Steagul roșu, cu cotizația de 0,25 lei până la 5 lei achitată lunar, până în 1959, cu timbre de vechime de trei ani, fiind socotit în activitate de la 10 decembrie 1951, când ca  militar, activam  la ziarele militare, Scutul Patriei, Glasul Patriei  sau Apărarea Patriei.

Dar eu nu figurez nicăieri ca membru al Ziariștilor profesioniști, alții mult mai tineri și fără activitate efectivă în presă, da.

Societatea Ziariștilor Români reactivată în 1990, președinte interimar Petre Mihai Băcanu și adjunct Sorin Roșca Stănescu sau Vartan Arachelian, apoi ca președinte Ștefan Mitroi, Ronea Napasan, Horia Alexandrescu, iar din 1996, Mihai Miron, președinte,  și Adi Cristi, vicepreședinte, nimeni nu s-a interesat de soarta noastră a sindicaliștilor, a foștilor membri UZP, nici în calitate de profesioniști și vechi cotizanți, nici ca beneficiari ai unor drepturi cuvenite în timp. Lipsa sau distrugerea arhivelor, dislocarea de la o redacție la alta, întocmirea defectuoasă a cărților de muncă, fără consemnarea salariilor, sarcină a administrației, au făcut ca la ultima recalculare a pensiilor foarte mulți dintre noi, vechii ziariști, să nu ni se ia în calcul anii de muncă, neevidențiați  corect în documente, acordându-ni-se în locul retribuției încasate atunci cuantumul pensiei la nivelul salariului minim pe economie,  dar nimeni din Sindicatul Ziariștilor nu ne-au sărit în ajutor.

UZP având același Statut juridic ca și USR, Uniunea Scriitorilor din România, o grupare tot sindicală, după apariția legitimei lor reviste și obiectivele care și le-a propus, sperăm să facă mai mult, în primul rând să ne adune, unde sunt mulți puterea crește, poate și competențele! Uniunea Scriitorilor acordă membrilor săi, în anumite condiții, nu numai unele avantaje materiale, ci chiar și calitatea de scriitor-post-mortem (vezi revista Novăceanul nr. 28, Novaci-Gorj,  din 24 decembrie 2015, p.4), calitate și drepturi  pentru care se luptă nu numai subsemnatul.

                                                                  Ion N. Oprea