Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Am visat că eram Dumnezeu

    Boris Marian

     

     

     

     

    Am visat că eram Dumnezeu

    Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
    Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,
    Avem un loc în azil, avem și pamperși
    Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,
    Primim și proști, doar să fie cuminți,
    Să nu sară la femei cu fund mic,
    Nici la  marii noștri creatori,
    Citesc versurile unei poete sexiste,
    Sex, sex,  plex plesnise,
    Coapse, sinapse, gândește prin
    centrii  nervoși și prin vagin,
    Pentru iubire  e bine, e bună,
    E brună,   o însoțește un guard
    Ceva între brad și  bulevard,
    Între un  vierme gigant, genuin,
    Mult sânge rău îmi  făcură, din plin,
    Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse
    pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse,
    Un an flămând, un râu Cocor,
    Pasiunile adânc mă dor,
    un om se naște, alții mor,
    De mine însumi îmi e dor,
    teamă prea tulbure spumând,
    Castanii galbeni mor pe rând,
    castanele-sâni de negresă,
    Valuri, tandrețe, o, contesă,
    Apoi ghețarii vin greoi ,
    împing  un milenar noroi,
    Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm
    de ură să ne depărtăm,
    m-au înjurat cât au putut,
    neghiobul slut, frumos rebut.
    Deșertul prinde viață iar,
    un vis, speranță ori coșmar?
    Tu crezi că nici nu m-a durut?
    Oho, dar nu e greu să uit,
    Apar și marii zburători,
    poeții – sfinți nemuritori,
    Doar decedatul   n-a cedat,
    în galaxii va fi lăudat,
    Citesc orice și  e moral
    să caut pe unde sunt corali,
    Acesta este rostul meu,
    să scriu, iubind pe Dumnezeu.
    Naivitate? Onestitate?
    Din amândouă o cantitate.
    Ai fost la birt, ai fost la brith,
    Paznic de noapte la circ,
    Cărai locomotive-n spate
    De se mira și conul Tache,
    Acum intrași în scenă, vai,
    Un saltimbanc din Uruguay,
    Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet,
    De îți băgași gheara în gât, urât.
    Și mă-njurai și mă-njurai
    La fel ca pe hoții de cai,
    Ce-a fost cu tine, ce frumos
    Erai  când mai umblai pe jos,
    Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi.
    Din turnul tău nu vezi nimic,
    De ești bogat ori ești calic,
    Bogat în rime, suflet gol, alcool.
    De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet,
    Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu,
    Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi.
    Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni.
    ******************************
    Întâmplător , o bilă de foc  s-a rostogolit de pe acoperiș
    pe capul meu, a străpuns cutia craniană,
    a coborât spre piciorul drept,
    apoi s-a transformat într-o impitoyable terre,
    o planetă minusculă, născută din cuvinte,
    o junglă a încercat s-o sufoce, dar cuvintele au îmblânzit-o,
    nu era pentru cei ce nu iubesc Poesia, nu-u-u-u,
    canalele de scurgere cântau simfonii,
    copiii se nășteau pe bandă rulantă,
    toți erau prinți, dar dacă este un vis?
    M-a întrebat nevasta. Am adormit la loc,
    definitiv.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5