ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Dumitru PETRAȘ
Cenaclul DinOgor

Amprenta sufleului meu

Te rog să te culci pe amprenta sufletului meu
Ca să visezi sărutul gândului ascuns în mine
Și peste lacrima dezveltă să-ți așezi sufletul zâmbind
Cum așezi sărutul iubirii să urce mai tare
Pe scara luminii cu oaze ascunse în timp
Răstoarnă femeie, cerdacul cu flori în ogradă,
Vin zorii să intre pe poartă și vor să vadă
Răchita cum se dezbracă, ca o femeie frumoasă.
Soarele se ridică șchiopătând ca un dor flămând
La umbra unui cântec speranța gândului mă doare,
Dar încă duc în brațe puterea de a iubi,
La capăt de lume izvorul merge pe stradă
Lumina se îmbracă în rochie de mireasă,
Din durerea iubirii se vor înălța statui,
Vino, femeie, să ne iubim mereu acasă,
O bucată de cer s-a dezvelit, măcar să ne întâlnim
Pentru tine, femeie, am cumpărat fulgi de zăpadă
Și i-am ținut în palmele mele calde izbind,
Se mută curcubeul luminii în iubire să nască
În scutece albe spălate numai în infinit
Și Dumnezeu pentru noi, femeie, începe să se roage
Să aducă distanța iubirii mereu înflorind
Și să rămâi mereu amprenta sufletului meu,
Încă nu-i târziu, mai este lumină afară.