Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Distanța iubirii

Privesc cuvintele tale cum înmuguresc, mamă
Ca niște lăstari crescuți sub trunchi de copac
Energia iubirii îmi da puterea întreagă
Văd speranța mergând prin lacrimi desculță
Și văzduhul sunând sub clopot de omăt,
Când Nordul la popas mă întreabă
De ce nu mai vin, de ce nu mai plec.
Mama încă șterge fereastra gândului din mine
Caută ore de lumină pentru lumina de schimb
Distanța iubirii încă trece prin ogradă
Miroase a liliac de anul trecut înflorit
Și poarta scârțâie ca o amprentă de apă
Din zbor de păsări curge infinit.
Trimite, te rog, mamă, umbra imaginii tale
Învelește foșnetul cu frunze de amurg,
Dar trimite-mi distanța iubirii întreagă,
E noapte, e foarte târziu și am obosit…