Încă mai picură timp din roțile ceasului oprit
Din hat, răchita se îndoaie ca un schelet de vânt
Se vede de departe cum vine iarna grea
Pășește încet ca o femeie care vrea să nască
Prin cezariana fulgilor tăioși de nea
Iar părinții timpului curioși așteaptă
Să-și plimbe nepoții în sănii de vânt
Cutreierând văzduhul prin puncte cardinale
Lăsându-i să privească prin fereastra stelară.
Eu mă uit la iarna grea cum naște copii de zăpadă
Copii frumoși, care înfloresc tot universul
Clopotul de fulgi, din infinit tot bate
Și glasul iernii rămâne ca un ecou înghețat
Când durerea ei naște copiii de zăpadă.
Eu mă retrag la capăt de cer până la iarnă
Să mai pot vedea încă o dată
Cum iarna grea naște copii de zăpadă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania