Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Copii de zăpadă

Încă mai picură timp din roțile ceasului oprit
Din hat, răchita se îndoaie ca un schelet de vânt
Se vede de departe cum vine iarna grea
Pășește încet ca o femeie care vrea să nască

Prin cezariana fulgilor tăioși de nea
Iar părinții timpului curioși așteaptă
Să-și plimbe nepoții în sănii de vânt
Cutreierând văzduhul prin puncte cardinale

Lăsându-i să privească prin fereastra stelară.
Eu mă uit la iarna grea cum naște copii de zăpadă
Copii frumoși, care înfloresc tot universul
Clopotul de fulgi, din infinit tot bate

Și glasul iernii rămâne ca un ecou înghețat
Când durerea ei naște copiii de zăpadă.
Eu mă retrag la capăt de cer până la iarnă
Să mai pot vedea încă o dată

Cum iarna grea naște copii de zăpadă.