Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

 Lacrimi de cireș

Se zbate umbra timpului adânc în mine
Parcă aș fi secunda veacului de mult plecat
Urmăresc cum șmecherește timpul iubirii mă strigă
Spune că-mi dă ciubuc și timpul vieții înapoi,
Este o vrăjeală sub amprenta zațului din cană,
Nici frumusețea visului nu mă mai vizează,
Când beau lumină amestecată cu flori de cireși
Și torn ecoul încins pe drumul iubirii
Prin lacrimi de cireș deschid o ușă stelară.
Ecoul când pleacă rămâne fără gară,
Aerul plutește învelit în scaun domnesc
Eu deschid… ca un chirurg inima timpului
Să o aud cum bate
Și îmbrac sărutul vieții în lacrimi de cireș
La masa de scris n-am loc să așez privirea,
Înălțimea cerului coboară s-o ating cu mâna
Când glasul iubirii se trezește sub lacrimi de cireș,
Ascultați glasul rădăcinii cum crește în mine
Și vin spre finalul clipei la întâlnire
Îmbălsămând durerea cu lacrimi de cireș.