ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Amprentele lui Dumitru PETRAȘ
Cenaclul DinOgor

Lumina din mine

Pentru Lenuța

De ce glasul luminii rămâne aprins în mine,
Îmi vine să lovesc noaptea cu vise,
de ce nu mi-ai adus… Lenuțo… o bucată de vis,
aș fi gustat din el ca dintr-o prăjitură bună,
lăsând lumina clipei peste noi să curgă,
te-aștept, Lenuțo, să-mpreunăm iubirea.
Promit că voi fi stejarul vieții tale
și lumina ninsă-n sărutări de guri,
lăsând glasul nopții să vină în chemare
sub rădăcini de lacrimi iubirile-s amare,
cum valul apei îi dorește întâlnirea
între sărut e flux, îi infinit
și noaptea plânsă încă se mai dezbracă
sub globul cântecului obosit…
copacii înfloresc sub rădăcini de apă
și glasul iubirii curge ca un fluviu adânc
cireșul se-mbată cu lacrimi de apă
lăsând rădăcina să crească în timp
sub crengi de pământ… cât o viață.
Lenuțo… lumina din mine ți-o cânt
și glasul iubirii rostit prin cuvânt,
îți scriu speranța iubirii săpată în mine
și în culori de curcubeu eu te văd pe tine.