Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Numai timpul

Ce frumos se uită timpul la mine
Prin cristale de vânt și zâmbet de apă
Când somnul mă cuprinde, timpul mă întreabă
Fereastra se deschide ca un trunchi de copac
Și timpul arde frumos în candela aprinsă
Eu mă trezesc și beau amurg cu flori de liliac
Iarba din ogradă se îndoaie ca un trup de fată
Și timpul vâslește, vâslește prin noapte
Numai zorii se desprind în muguri de gheață
Și ecoul se umple ca un pahar cu vin
Pe jumătate îl beau eu, restul îl bea timpul
De ce timpul iubirii trece prin ogradă
Și fântâna izvorăște printre pietre afară?
Numai salcâmii dorm ca niște oameni ai străzii
Timpul ascunde zăpada ninsă în vreme
Și-n amintiri se rostogolesc bulgări de apă,
Numai timpul nu se topește niciodată.