Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Scrie, omule, poeme

De mâine noapte, noaptea se îmbracă
În cămașă albă, brodată cu fir de argint
Își pune și curcubeu la gât, rotit o dată
Zborul înalt se va naște în mișcare
Cântecul apei va scoate izvorul din gârlă
Întregul univers va străluci în alt univers
Așa o să fie noaptea în fiecare noapte.
Eu am rugat noaptea să mă țină și pe mine în gazdă
I-am vorbit o oră la celular destul de codificat
Dar ea mi-a spus să mai aștept încă o viață, nu e mult.
Încerc să fac pregătiri la marea cazare
Mai așteaptă încă omule, mai ai de scris poeme
Scrie și peste lumina trupului meu, scrie
Iar dacă ți-i sete, bea lumină îndulcită cu vis
Să nu te dezbraci niciodată de umbra iubirii
Promit, omule, să-ți deschid drum printre stele
Voi calcula speranța timpului uitată în ceas,
Dar mai ai timp să scrii, scrie, omule, poeme
Uită durerea crescută prin veac
Iar strigătul durerii să te cheme la tine în sat
Și eu cât voi putea străluci, să scrii, omule, poeme.