Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Analiza operei de artă. Cézanne şi fascinaţia unui munte

Cosmina,olteanPrimit pentru publicare: 14 mai 2016
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, UNAGE Iași
Publicat: 15 mai 2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Analiza operei de artă

Cézanne şi fascinaţia unui munte

Unul dintre cei mai influenţi artişti din istoria picturii de sfârşit de secol XIX, Paul Cézanne a inspirat generaţii la rând de artişti moderni. Catalogat drept postimpresionist, acesta a construit o metodă unică de construcţie a formei din culoare şi a optat pentru abordarea analitică a naturii, lucruri care i-au influenţat pe cubişti, fovişti şi artiştii de avangardă. Maestrul din Aix a pavat calea artei modern atât din punct de vedere visual, cât şi conceptual.  

Arta sa constituie cel mai important punct de legătură între aspectul de efemer al Impresionismului, Cubism, Fovism şi începuturile artei abstracte. (1) . Pentru Cézanne, a picta nu însemna a urma o cale trasată de alţii, ci a relua una câte una fiecare problem, a o pune în discuţie şi a încerca o rezolvare ca şi cum nimeni nu s-ar mai fi ocupat de ea. Pictor cultivat, frecventează muzeele şi se obligă să uite tot ce s-a spus înaintea lui. De unul singur, reîncepe o altă pictură, dând un sens nou conceptului de spaţiu.(2) .

Cézanne a vrut să arate că linia, forma şi culoarea ajung să fie acelaşi lucru şi că aceste aspecte sunt inseparabile în percepţia naturii de către ochiul uman. Nemulţumit de crezul impresionist conform căruia pictura este în primul rând o reflexie a percepţiei vizuale, Cézanne a transformat munca sa într-o disciplină analitică. La el, pânza căpăta un rol de ecran în care erau stocate senzaţiile vizuale ale artistului. Cézanne aplica tuşele în vederea constuirii lucrării, nu a simplei pictări. Deşi ţelul său nu a fost niciodată acela de a deveni întemeietorul picturii moderne, 40 dintre uleiuri şi 20 de acuarele şi desene, demonstrează cu claritate impactul pe care compoziţiile sale le-au avut de atunci până acum, şi nu numai. (3) .  

Inadaptabil social, se cufunda tot mai tare în singurătate. Îl preocupau alte problem decât ceea ce discutau contemporanii. Nu voia să trăiască sub povara evenimentelor. Nu-l interesează nici vânzarea propriilor tablouri, nici măcar când ajunge cunoscut. Nu voia să se abată de la drmul său. Pe măsură ce înainta în munca sa, sentimentul de siguranţă creştea şi cu atât mai puţin accepta critica. Acest biet Cézanne este furios pe noi toţi…, îi povestea Pissarro soţiei sale. Cézanne voia să urce în fugă pe culmile artei. Ceea ce îmi lipseşte e împlinirea realizării, mărturisea spre sfârşitul vieţii. Este posibil să reuşesc, dar sunt bătrân şi e posibil să mor înainte de a atinge idealul: împlinirea! A dorit să moară pictând şi dorinţa i s-a împlinit.(4) . S-a îmbolnăvit din cauza ieşirilor la peisaj în condiţii foarte dure uneori.  

Despre concepţia spaţială

Viziunea spaţiului se elaborează, se modifică, se reînnoieşte ca şi culturile din care provine şi astfel ea exprimă şi ezitările, certitudinile sau involuţiile. Concepţia spaţială a unui artist este cea care-l autentifică, de aceea nu există o perspectivă ci o sută, căci sunt o sută de maniere de a rezolva problema sugerării spaţiului tridimensional cu ajutorul unei suprafeţe bidimensionale. A reda imaginea a ceea ce vedem uitând tot ce a apărut înaintea noastră, iată crezul ce rezumă întregul efort al lui Cézanne.

După ce ai văzut marii maeştri ce zac (la Luvru), trebuie să te grăbeşti să ieşi ca să învii în tine, prin contactul cu natura, spunea pictorul.(5) . Cézanne e apropiat de pictorul grec, chiar înainte de a-şi pune problema unghiurilor vizuale, căreia Euclid îi va da o definiţie geometrică. Viziunea spaţială a lui Cézanne este o perspective naturalis, adică una bazată pe linia curbă. Pare că şi-a însuşit faimoasele cuvinte ale lui Delacroix: liniile drepte sunt nişte monştrii. Cel mai adesea un cerc generează compoziţia, în jurul căruia cresc cercuri concentric, aproape regulate.(6) .  

Picture3Seria Mont Sainte-Victoire

Pe la 1880, pictorul s-a mutat la Provence şi, dezamăgit fiind de Impresionism, a ales să-şi urmeze propria cale. Curând a devenit interesant de muntele din apropiere. Subiectul celebrei serii de picturi în ulei semnate de francezul Cézanne, muntele Sainte-Victoire a constituit pentru artist un beau motif, cum îi spunea într-o scrisoare lui Émile Zola, şi i-a inspirat cele mai mari capodopere, dedicându-i perioada dintre 1882 şi 1906. În primele repezentări ale muntelui accentul cădea pe desen, menţionând prezenţa copacilor din împrejurimi. Progresiv, spre ultimele lucrări ale seriei, conturul a dispărut, acesta fiind sugerat prin planurile de culoare capabile să creeze volume sub abordarea tehnică a pictorului. Am ajuns la un anumit punct de dezvoltate. Dar de ce aşa târziu şi aşa de greu? Arta este oare într-adevăr o vocaţie de preot, care cere membrilor congregaţiei curăţire şi dăruire totală? – se întreba pictorul. Cézanne analiza adesea acest motiv în timp ce călătorea cu trenul, iar în jurul anului 1878 a început să-I dedice o serie de lucrări. Muntele era aproape de reşedinţa sa din Aix-en-Provence şi devenind unul dintre subiectele preferate, l-a pictat de mai mult de 60 de ori, din diferite unghiuri. S-a raportat la el aşa cum făceau anticii cu un munte sacru. Recurge la geometrie în redarea naturii şi foloseşte diferite culori pentru a reda adâncimea în spaţiu a obiectelor. Caracterul majestuos este uneori maximizant, alteori minimizat atunci când îl înconjoară în valea plină de copaci de la baza lui.
Picture2Uitaţi-vă la Sainte-Victoire! Ce avânt, ce stăruinţă regală către soare, iar seara, când se extinde cu toată greutatea, ce melancolie! Aceste stânci au fost create de foc şi au foc în ele şi azi. Ziua arată de parcă umbra s-ar depărta de ele tremurând înspăimântată. Sus poate fi găsită peştera Platon. Când se adună norii grei, umbra lor vibrează pe stânci…, scria Cézanne.

Lucra din greu. Îşi aşeza şevaletul pe drumul care duce către  Lauves, nu departe de atelier, într-un loc de unde muntele se vede cel mai frumos. Pentru tabloul care se află azi la Zürich, varianta din 1904-1906, a ales un format specific peisajului. Acesta este vizibil geometrizat şi pictat cu trăsături mărunte de pensulă, apropiindu-se de abstract. Altă temă ce-l preocupă pe Cézanne sunt brazii. În Muntele Sainte-Victoire cu pin mare acesta apare în stânga lucrării, pe când în Marele pin şi pământuri roşii, alege planul apropiat. Crengile se împletesc pe tablou ca nişte tentacule, exprimând dorinţa de viaţă. În aceste lucrări realizează un mozaic de mici suprafeţe colorate, care reprezintă unităţile de bază ale compoziţiei, din care se simte pulsaţia vieţii. Acest mozaic determină forma geometrică, având rolul de a lega şi a da sens planurilor şi formelor tridimensionale. Acest tip de tehnică poate conferii picturii o mare încărcătură de energie.(7) . Printr-un sistem complex de modulare a tuşelor care tind să elimine conturul şi tenta plată, Cézanne defineşte fundamentele întregii arte moderne.

Pictez cum văd, cum simt… trăiesc totul foarte puternic. Şi alţii simt şi văd, dar n-au curajul… (Cézanne)

Aflat la originea uneia dintre cele mai mari revoluţii estetice ale secolului XX, atât în portret, cât şi în natura static şi peisaj, Cézanne tratează picture precum limbajul sau algebra, ca pe un domeniu de experimentare destinat să dea o nouă viziune asupra universului, contrară fixităţii viziunii clasicilor. Treptat, pictorul se eliberează de contur şi clarobscur, pentru a se devote creării unui spaţiu al culorilor.

Îşi însuşeşte lecţia lui Monet lucrând cu Pissarro la Auvers-sur-Oise, dar respinge divizionismul, pentru a analiza masele, planurile, perspectiva printr-o reflectare abstractă. În ce priveşte problema profunzimii, el încearcă să găsească o soluţie prin trecerea de la un ton la altul. Deschizând calea pictorilor contemporani, el se sprijină pe calităţile intrinseci ale culorii. Pentru el, desenul şi forma sunt legate, culoarea determinând plenitudinea formei printr-o fuziune a funcţiilor formă-culoare, la care se adaugă cunoştinţele despre contrastul simultan. La 63 de ani scria: Sunt doar la începuturi(8) .

Vă datorez adevărul în pictură şi vi-l voi spune. (Cézanne)

Cu Sainte-Victoire, Cézanne ajunge în 1906 la apogeul căutărilor sale în ceea ce priveşte reprezentarea peisajelor şi a iluziei spaţiale. Arta sa e o artă cubistă înaintea Cubismului. În Sainte-Victoire s-a văzut poate pe sine: singur, tăcut, puternic, cu Picture1mii de taine nedescopite în interior. Au toate acestea în comun, pictorul şi muntele. Poate asta îi reţinea atenţia şi-l îndemna la contemplare. Azi, noi am putea spune că de fapt un munte contempla un munte.    

Citare:

1.http://www.theartstory.org/artist-cezanne-paul.htm
2.Liliane Brion-Guerry, Cezanne şi exprimarea spaţiului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977
3.http://www.theartstory.org/artist-cezanne-paul.htm

4.Revista Mari Pictori – Paul Cezanne, nr.7, Publishing Services SRL 2000, pag. 31
5.Liliane Brion-Guerry, Cezanne şi exprimarea spaţiului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977, pag. 29
6.Ibidem, pag. 39

7.Revista Mari Pictori – Paul Cezanne, nr.7, Publishing Services SRL 2000, pag. 24
8.Edina Bernard, Arta modernă 1905-1945, Ed. Meridiane, pag. 8-9

Bibliografie:

  1. Liliane Brion-Guerry, Cezanne şi exprimarea spaţiului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977
  2. Revista Mari Pictori – Paul Cezanne, nr.7, Publishing Services SRL 2000
  3. Edina Bernard, Arta modernă 1905-1945, Ed. Meridiane
  4. http://www.theartstory.org/artist-cezanne-paul.htm

 

  

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5