Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Angela BURTEA, Brăila: Toamna

    Angela BURTEA, Brăila

     

     

     

     

    Toamna

     

    Toamna și-a intrat în drepturi! E plină de lacrimi și frunze ruginii, aruncate în zborul maniacal al vântului peste deal și văi, peste nesfârșite șesuri și-n  colțuri de rai, unde iubirea plutește în pas de vals, semn al veșniciei.

    Stă bob de nor aninat de frunza-mi arămie, ce-mi leagănă doruri și nostalgii incurabile. Mă las mângâiată de farmecul lor și-adun cu sfială firave urme de viață. Nu-mi pasă de-i ploaie cu cer mohorât, nici urme adânci din anii trecuți. E viața de azi, cu zâmbet de lut sau pân* la urechi, cu mers tremurat sau bine-ancorat, cu visuri în vis și dor neatins. E speranța deșartă ori sac încărcat, e șuvoi de lumină în nor aruncat. E rădăcina timpului, cu prelungi amintiri, e rodul bogat, cu fețe brumate și ochi de smarald.

    Toamna și-a intrat în drepturi! E toamna mea, poate și-a ta, e tot ce-a mai rămas din ea. Mă plec în fața timpului trecut și sărut cu bucurie gleznele primăverii, culegând cu nesaț întâiul mers și râsul nestăvilit al copilului de odinioară, îmbrățișez vara în explozii și fuziuni sentimentale, strângând la piept clipele de neliniști tinerești și ocolesc cu bună știință albul iernii, fiindcă, îmi place să cred, că poarta de intrare este încă departe.

    Nimic nu e ca toamna, mai blând și mai nervos, nimic nu mă atinge din ce-i puhav, lăptos! Mi-așază la picioare covor pictat de vânt, de soare alintat și-ascuns printre cântări, stropit cu mustul dulce și plin de voioșie, cu lacrimi înțelepte în rame dantelate, cu gând pierdut în șoapte, cu haină de alint.

    Mă simt răsfățată și nu mi se cere comision. E darul suprem, neimpozitat, dar binemeritat. Las lacrima să curgă să-mi spele vechi păcat și car cu demnitate un dar legat cu sfoară vie, cu picuri de lumină și zboruri spre înalt!

    E toamna mea, poate și-a ta, e tot ce-a mai rămas din ea! Și-n toată poezia vieții am presărat și semințe de aur din care culeg, acum, mireasma și sporul ceresc.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5