Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ANII MĂ INUNDĂ
Teodor EPUREANII MĂ INUNDĂ
Puzderii de gânduri tot mai ciudate
Nu reuşesc să le adun pe toate,
Uneori par nişte păsări fugare
Zgârâind cerul nopţilor adormitoare.
Înima tot mai tare mi se zbate,
Lacrima bucuriei în suflet îmi arde
Şi-mi dă putere să-mi amintesc cartea vieţii
În ultimile ceasuri ale dimineţii.
Anii negri mă inundă şi rău mă doare,
Un fior lovit pe ascuns orchestră-mi pare,
În amurg s-aude-o melodie stranie,
Ce se scurge-n clepsidra de azi şi de mâine.
Dorul de şcolar îl păstrez în inimă
Unde am dăruit credinţă şi lumină,
Într-o curată şi frumoasă limbă
Asemenea albinei, miere în stupină
Am purtat în suflet dorul de copii
Când în ochii lor ardeau numai făclii,
Respectul l-am purtat ca-o sărbătoare,
Întorcând capul şi privindu-i cu ardoare.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania