ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Marin MOSCU
Poem selectat pentru volumul în construcție Antologie – Cenaclul DinOgor, 2018
Animalul Român
Animalule, nelegiuitule, neisprăvitule,
Te-am crescut, te-am hrănit, te-am îngrijit,
Te-am educat, te-am şcolit şi câte
N-am făcut pentru tine, animalule…
Poate am greşit, am dat chix ,
În ce anume şi unde am dat chix?
Mă întreb, te întreb cu inima frântă,
Cu inima în pumni.
Cum poţi tu să ataci propria ogradă?
Cum poţi să sfâşii cu dinţii tăi de animal,
Gardurile, casa, mormintele, straturile de flori?
Cum poţi urina pe trecutul nostru de milenii
Şi încă o sută de ani?
Cum poţi ridica steagul împotriva mamei
Care ţi-a dat viaţă, care ţi-a înălţat privirea spre stele?
Cum poţi animalule să mârâi printre dinţi
Împotriva a tot ce este sfânt
Pe vatra sub care aurul, gazele, petrolul
Au fost şi nu mai sunt ale noastre?
Cum poţi roade cu dinţii drujbelor venetice
Codrii seculari?
Cum ţi-ai permis să vinzi pământul cu oaselor strămoşilor,
Cu toată credinţa lor pusă la păstrat în cenuşa istoriei ?
Cum ţi-ai permis, animalule,
Să dai la topit industria şi flota?
Cum ai hotărât să închizi minele,
Să ştergi definitiv complexe industriale,
Să depopulezi oraşele şi satele?
Cum îndrăzneşti să mergi la alte uşi
Să te plângi că-n ograda noastră nu e dreptate.
Of, Doamne, cum m-ai lăsat
Să dau animalului acesta pătat,
Care o decăzut din arborele genealogic al neamului,
Alături de alţi câţiva pătaţi,
În care am avut încredere,
Un nume de fală cândva în lume…
Acestui animal, de care mă dezic, i-am spus simplu, Român.
Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut că acest animal
Retardat a uitat de unde a plecat
Şi fără pic de respect şi credinţă, acum, urinează
Peste marea grădină maicii lui şi a noastră,
Grădina Maicii Domnului!
Similare