Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Arena cărților. Cezar Viziniuck: „Eu în culori incerte”, Ed. Vital Prevent Edit, Craiova, 2016

    Primit pentru publicare: 20 nov. 2016
    Arena cărților
    Autor: Daniela TIGER
    Publicat: 21 nov. 2016
    Editor: Ion ISTRATE

     

    Arena cărților

    Prefaţa la volumul de poezie „Eu în culori incerte”, Ed. Vital Prevent Edit, Craiova, 2016


    Citind poeziile lui Cezar C. Viziniuck veți cunoaște sensibilitatea unui suflet surghiunit, departe de casa cea dragă, departe de oamenii cei mai importanți din viața lui, rătăcit printre molozul și schelele unui șantier din Spania, o țară care i-a devenit viziniucacasă.
    Evident, cunoaștem că cele mai semnificative creații se nasc din suferință, din dor. Aici, dorul, răzbate prin toți porii, prin fiecare slovă, măiestrit interpusă între simțire și rațiune.
    Trăirile interioare ale poetului, de o intensitate extremă, dar exprimate într-un mod, când de resemnare tânguitoare, când de răzvrătire vulcanică, sunt și trăirile noastre pentru că versurile sale au capacitatea, printr-o forță aproape inexplicabilă, de a ne transpune în scenariul unei piese de teatru, devenind fără să vrem, actori, integrându-ne, perfect, în lumea descrisă, identificându-ne cu aceasta.
    Cititorul construiește sau interpretează textul, prin lipsa semnelor de punctuație, scrierea aparent simplă,   presărată cu generoase metafore inedite, ne îndreptățesc să încadrăm aceste prozo-poeme ale lui Cezar C. Viziniuck în curentul literar  postmodernist.
    Un exemplu edificator îl găsim chiar în prima poezie din volum, De mii de ani:

    de mii de ani
    în coapsa străbunilor mei
    a călătorit prin munți
    câmpii deșerturi mări
    și râuri
    ideea unui poem

    Volumul de versuri, Eu în culori incerte, este, el însuși, o metaforă care reprezintă întreaga ființă a autorului prin oglindirea unor lupte interioare unde, câmpul de luptă este peste tot, înlăuntrul și în afara conștiinței sale, incertitudini sau resemnarea în fața unei morți inexorabile, cum se poate observa în același poem, De mii de ani:

    aceasta este lupta mea
    ideea unui poem pe care
    niciodată nu-l voi termina
    iar copiii mei vor lupta cu el
    generații
    un poem în care luna apune
    soarele se stinge
    moartea răsare

    Sau În fruntea vremii:

    un mormânt gol mă așteaptă
    un vierme flămând își pregătește masa
    o luptă mai rămâne de dus
    viața

    Sau în Erezii:

    mi-am făurit o armă
    ca să omor moartea
    o praștie cu gumă de mestecat
    și bomboane de ciocolată
    (credeți că moartea are diabet¬?)

    Așadar, iată, versurile poetului Cezar C. Viziniuck sunt pline de forță, dar totodată sensibile, tandre, răvășitoare, ating, psihologic, condiția umană și, nu în ultimul rând, sufletul lectorului.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5