ARENA REVISTELOR
DEBUT -,,TIMPUL CUVINTELOR”

Un debut surprinzător în spațiul publicațiilor periodice! Este vorba de inițiativa inimosului colectiv de cadre didactice de la Școala Hănești, unde, desigur, enzimele de bază sunt: prof. Georgică Manole și prof.Lucian Manole, directorul învățământului hăneștean.
Deci, vom putea urmări cu interes, începând cu acest prim număr al revistei ,,Timpul Cuvintelor”, conținutul autentic al materialelor publicate de dascălii școlii și studioșii lor elevi din aceste locuri cu o bogată tradiție culturală.
La Hănești, școala, bibliotecile din comună și viața spirituală, în general, sunt elemente de referință în activitatea acestei comunități și toate acestea sunt stimulate și întreținute de un puternic factor generator de viață autentică, unde tradițiile și seriozitate muncii primează.
In ,,cuvântul de început”, redactorul șef al acestei publicații, prof. Viorica Teodorescu consemnează:
Toamna, pe vremuri se numărau bobocii. Aşa se obişnuia. Noi din această toamnă încercăm să numărăm şi ideile, initiativele, planurile de viitor care să ne ducă mai departe, prin timp, prin ,,Timpul cuvintelor” .
Este un moment bun să ne gândim ce-am mai putea face. Ce-am mai putea inventa? Sau cum ne-am mai putea reinventa şi din care piatră seacă am mai putea scoate ceva!
Cam greu, dar nu imposibil! Semnele bune, mici, care apar, sunt totusi de bun augur. Şi ceea ce este foarte important şi nu ar trebui să uităm este că nu facem nimic dacă ne oprim! Nu ne permitem să ne oprim!
După o vară mai plină decât am sperat, această toamnă s-a anunţat de-a dreptul fulminantă. Trebuie să mergem înainte. Trebuie să găsim soluţiile potrivite pentru a ieşi din anonimat, să ne unim forţele şi să aducem în inimile şi casele învăţăceilor nostri ,,lumina vie” care le va spori setea de cultură, de nou, de aventură a cunoaşterii . Nu ne mai permitem nici măcar să ne plângem de milă. Multi au facut-o deja prea mult timp. Odată cu septembrie, este momentul să nu mai stăm pe tuşă şi să intrăm în teren. Să arătăm ce putem şi că suntem făcuţi din acelaşi material ca şi cei care s-au născut sau au ales să trăiască în oraş. Pentru noi cei din mediul rural zbuciumul zilelor este mai anevoios, cu multe piedici materiale, informaţionale şi regionale. Distanţa mare faţă de oraş face ca multe proiecte să moară în faşă.
Este important să construim şi să transformăm lumea în care trăim în lumea pe care ne-o dorim. Pentru a putea face toate acestea, este, desigur, nevoie de curaj şi de muncă. De încăpăţânarea de a vrea să faci. Este mult mai uşor să cauţi în jur oportunităţi decât să abandonezi.
Asemeni unui bulgăre de zăpadă care creşte pe măsură ce-l rostogoleşti în zăpadă, ideile noastre odată transpuse în planul de lucru vor începe să prindă contur şi personalitate. Fac această pledoarie pentru curajul de a trece la fapte pentru că suntem începătoare şi încrezătoare. Şi nu pot decât să zâmbesc!

Felicitări colectivului de redacție al acestei publicații și, în același timp, îi urăm mult succes în susținerea actiivității viitoare!