ARHIVELE BOTOŞANILOR ŞI POPĂUŢILOR
MIHAIL KOGĂLNICEANU – ÎN APĂRAREA TÂRGOVEŢILOR BOTOŞĂNENI

 În şedinţa Camerei, din 15 februarie 1889, se introducea Proiectul de lege pentru împroprietărirea sătenilor pe moşiile Statului, pentru schimbul unor bunuri cu acele aparţinând aşezămintelor de utilitate publică şi cumpărare de domenii. A doua zi, 16 februarie 1889, în şedinţa Camerei, îşi expune punctul de vedere Mihail Kogălnieeanu – „Şi trebuie cineva să fie cu totul neştiutor al lucrurilor acestei ţări, spre a ignora abuzurile, jafurile şi scandalurile ce cu veniturile moşiilor închinate făceau până în zilele noastre acei harmasari greceşti, cari purtau numele de egumeni în mănăstirile închinate (Ilaritate). / În tinereţile mele, am văzut cu ochii mei pe unul din acei pioşi călugări, şi era unul din cei mai buni, parcurgând Păpăuţi şi alte mahalale ale oraşului Botoşani, şi executând personal pe bieţii lăcuitori să răspundă besmanul (n.n. chirie pentru o casă, crâşmă sau dugheană către proprietarul locului) datorit mănăstirii închinate din Păpăuţi. Rog pe d-1 Primar de Botoşani, onor. nostru coleg Enacovici, să declare dacă cele spuse nu sunt adevărate; faptele sunt expuse în acte şi sute de peteţiuni aflate în arhivele primăriei. Prea cuviosul părinte, cu cârja pastorală în mână … (Întreruperi, ilaritate) intră din casă în casă, din cârciumă în cârciumă, şi spărgea ferestrele, ridica uşili, şi strica carafele cu rachiu. Bieţii români, cu femeile şi copiii lor, rămâneau tremurând în mijlocul iernei în case fără uşi şi ferestre, şi toate acestea le făceau pentru că nu li se plătise doi, trei sfanţi, datoriţi din besmanul mănăstirii. D’apoi scandalosul trai al sfinţilor părinţi! Ei aveau caretele cele mai luxoase, cei mai frumoşi cai, mobilele cele mai răsfăţate şi pe dânsele accesorii încă şi mai frumoase! (Ilaritate, aplauze). / Acestor scandaluri demoralizatoare, spectatori am fost cu toată generaţiunea mea de pe atunci, şi conservatorii şi liberali! Toţi ne-am jurat ca să lucrăm spre a ajunge la putinţa de a-i retrimite la Ierusalim, la Sfântul Munte, la Sinaia din Egipt, pe aceşti sfinţi părinţi ce făceau atâtea păcate în numele Domnului! D-voastră, d-lor, aţi menţionat, cu laudă, pe acei strămoşi cari au dat călugărilor pământeni şi străini atâtea nenumărate moşii, dar aţi trecut sub tăcere reaua întrebuinţare ce ei făceau de veniturile moşiilor, şi n-aţi zis un cuvânt pentru acela care şi-a pus în pericol domnia spre a întoarce Statului român a patra parte din teritoriul român. N-aţi zis un cuvânt despre acei patrioţi, conservatori şi liberali, cari în 1862 şi 1864 au ajutat la săvârşirea marelui act al secularizării”.

Anterior acestui Cuvânt al lui Mihail Kogălniceanu în Cameră, acum, în 1889, acesta fusese avocatul târgoveţilor botoşăneni, în procesul cu călugării greci, cuibăriţi la Popăuţi. Era în 1844, judecata fiind începută pe la 1803. Atitudinea lui Mihail Kogălniceanu nu este deloc întâmplătoare, dacă avem în vedere trecutul său botoşănean. În acest sens, primarul Botoşanilor, Ion Th. Buzdugan, se exprima, la aducerea corpului neînsufleţit al lui Mihail Kogălniceanu în ţară, în Gara Burdujeni – „Cetatea Botoşanilor îşi revendică dreptul, onoarea şi mândria de a te numi fiul ei; În Botoşani ţi-a fost leagănul copilăriei, în Botoşani sunt îngropate osemintele strămoşilor tăi. Coroana ce-o depun e stropită de lacrimile cetăţenilor Botoşăneni” (,,Curierul Român”, Botoşani, 6 iulie 1891). Relativ la originea botoşăneană a lui Mihail Kogălniceanu, tot un botoşănean, publicist şi om politic, Eugen G. Neculau a semnat un valoros studiu – Originea botoşăneană a lui Mihail Kogălniceanu (,,Botoşani. Istorie şi contemporaneitate”, Bucureşti, 1970).

Totodată, la data când Mihail Kogălniceanu a ţinut în Cameră Cuvântul, 16 februarie 1889, erau deputaţi în aceeaşi legislatură şi botoşănenii-dorohoienii T. Kalimaki, A. Enacovici, C. Bobeică, I. Văseseu, I. G. Miclescu, Gh. Burghele ş.a., fără îndoială, prezenţa lor dând „greutate” Cuvântului său. Este o precizare care se impune.