Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Aromă de Afrodită (și) în Apele Române

Gruia COJOCARU

 

Aromă de Afrodită (și) în Apele Române

 

Ascensiunea prezențelor feminine în aparatul de stat din țările lumii e o realitate penetrantă, care, dincolo de utilitatea lucrativă, bucură ochiul și simțurile masculilor din zona de interes. E lesne de înțeles că o rochiță purpurie, rămasă o umbră străvezie prin intrarea la apă, ori o fustiță vaporoasă, întinsă zgârcit pe o coapsă rebelă, scoate din amorțire țeasta blazată a unui decident din serviciile publice deconcentrate. Uneori e nevoie să elimini vreun individul insipid, măcar că-și face munca profesionist, alteori, printr-un artificiu legislativ, creezi un loc de muncă discret pentru o duduiță dornică să-și cristalizeze diverse competențe, pe plajele exotice din sistemul administrativ de stat…

Dar, dacă tot e de stat, să căutăm un bob (de) zăbavă prin mlaștina ființării noastre mioritice, fără să ne pripim… Recent, o domnișorică ingenuă, ospătăriță serioasă și chelneriță de încredere – căreia (din păcate!) măscuța-i pângărește dureros anvergura caratelor – și-a procurat un job într-un heleșteu din Apele Române. Clienții caffe-barului, unde vulpița-și lustruia masterul de vreo cinci anișori, s-au întristat digerându-i absența, unii chiar au suspinat, dar s-au resemnat cu gândul că primăvara nu-i atât de departe și-or înflori alte Cosânzene, alții, din zona lichidă, au început deja să tragă năvodul că, de, postul de inginer în Apele Române costă… Păi, dacă tot te-am făcut Doamnă, plătește, scumpo!…

Dincolo de cancanul siropos, livrat savuros de jurnaliștii de la Recorder.ro, preluat apoi de bună parte din mass-media, problema de fond ar fi… elementul de noutate, surpriză?!?… O, nu! Dacă n-am fi atât de surescitați de brutalitatea elucubrantă a vremurilor, povestea în cauză s-ar fi volatilizat ca o picătură de maracuja (fructul pasiunii) pe coapse de escortă. Filmul în sine e banal, zugrăvește limpede traseul clasic al destinului feminin, împlinit prin valorizarea argumentelor fizice! Și, până la urmă, de ce nu?! Dacă nu prea te-a tras ața spre Școală, de ce să-mbrățișezi o existență rostuită într-o fabrică de confecții ori într-un bar mai mult sau mai puțin sordid, unde tot felul de libidinoși să-ți pipăie șezutul – iar tu să le zâmbești șăgalnic pentru-un bacșiș mizer –, când, punându-ți în valoare atributele de felină, poți devora masculii veritabili ca pe banane?… Personal, agreez genul de duduiță, care-și depășește condiția cu prețul unor transpirații voluptuoase în așternut de  mătase sau bumbac, capabilă să se plieze seducător și într-o pajiște înflorită ori în aurul rugos al spicelor de grâu!

Inițial gazele firave, prinse sălbatic în gheare de leu, se transformă în amazoane iscusite pe măsură ce asimilează mecanica jocului, vulnerabilitățile masculului alfa – aplecarea spre Bahus, fanfaronada, dezvăluirea trucurilor prin care fraudează statul etc. Cel care-a promovat-o într-un select palier socio-profesional e, la început, un soi de semizeu, căruia gazela nu-i refuză nimic. Specialistă în kamasutra, cu aplecare indiferent de dispoziție spre proba orală, unde debitul nu e întotdeauna vâscos, gazela are o țintă sigură – să-și subjuge protectorul, până devine dependent de carnea ei. Firește că nu de friptură de gazelă e vorba, deși leul ar mătura de la est la vest Africa pentru o porție de amor descătușat, ci de faptul că, în timp, dizolvându-și lăuntrul în apele ei, masculul alfa devine captiv în jocul pe care, nonșalant, l-a fabricat. Iar gazela, metamorfozată subit în amazoană, controlează relația într-o logică de tipul: cu cât vrei mai mult, cu atât mai puțin vei primi!

Apoi, altă țintă… Leul, nebun, cu incisivii sparți și gheare rupte, epavă a unor vremuri de care amazoana lesne s-a eliberat, e iute înlocuit de un jaguar potent: tinerețe – opțional, oportunități – cât încape, card – obligatoriu obez… Amazoana, redevenită gazelă, își întinde suav plasele… Bun cățărător, stăpânind eficient arta ascensiunii în toate ale vieții, jaguarul își urcă sclipitor prada spre nori. Curând va coborî, brutal ori lin, are o șansă de supraviețuire decentă doar dacă nu se lasă contaminat de siguranța arogantă, care-i șoptește că rămâne stăpânul devorator al jocului erotic… Nu, tot ce iese din perimetrul simțurilor și urcă într-un plan afectiv cotropitor e fatal pentru orice mascul alfa și nu numai! Pentru alt segment masculin nu-i o problemă, câtă vreme pedalează pe aleea echilibrului, palide sunt șansele s-o întâlnească pe Afrodita! Și, chiar dac-ar afla-o, e prea copleșit de ghilotina prezentului pentru a materializa foamea de  arome inefabile. 

…Dar, am pornit de la domnișoara inginer de la Apele Române… Trebuie să-i mulțumesc, face-to-face dacă se poate, pentru momentul de reflecție pe care mi l-a servit. Încerc o ușoară mâhnire, auzind că Master Club-ul a dat faliment, după ce Simonica l-a părăsit, dar, pe de altă parte, sunt entuziasmat că debitul Apelor Române a sporit prin captarea torenților, incluși în bazin de gazelă. E bine, poate așa dezvoltăm și sistemele de irigații, că-i aprigă seceta-n țară…

        

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5