De la o vreme încoace
Minciuna în inimi zace,
Adevărul ca pe un vis îl invocăm,
În limba în care râdem și plângem.
.
Căci trăim într-o lume atipică
Care întotdeauna se vaită,
Pe la colțuri de stradă,
Și mereu,mereu se ceartă.
.
În iarmaroace oftează,
În spitale se enervează,
În fața școlilor se miră,
Iar în trafic se înjură.
.
Nemulțumiții vocali sunt cei care
Întrețin stare de iritare,
Dar și de delasare,
De-a pleca la muncă fiecare.
.
Nemulțumiții sunt o specie rară,
Cu toții au vreme de ocară,
Observatori și vigilenți,
Comentatori și oponenți.
.
Lângă acești vigilenți
Viețuiesc oameni inteligenți,
Cei care o mănăstire vizitează
Și acolo se relaxează.
.
Cei care merg la băi,la tratament
Citesc o carte în acel moment,
Ori la un muzeu apelează
Trecutul istoric îl apreciază.
.
E acel profil uman care ține
Balanța unei Românii senine,
Așa cum înaintașii ne-au lăsat
O țară stabilă de neuitat.
Similare