ASCULT GRÂUL DE APROAPE

Teodor EPURE

Într-o zi de vară la amiază.

Singur în lan de aproape am ascultat

Aurul lumii cel mai curat ce se decantează

În rotocoalele spicelor când dansează.

Căldura mare în câmpie a ajuns,

Foşnetul lanului de grâu pe note l-am pus,

O muzică uimitoare am înregistrat,

Toate vietăţile din jur s-au bucurat.

Sub arcul luminos al solstiţiului

Eternitatea pe nume m-a strigat

Şi totdeauna mi-a îngăduit

Să mă oglindesc-n privirea ei pân- la sfârşit.

Boabele de grâu luate-n mână mi-au dovedit

Că durata vieţii lor a depăşit

Imensitatea plantelor care au răsărit

Pe pământul reavăn şi însorit.

Covorul de mătase şi de aur curat

Din zori şi până în noapte l-am secerat,

Un câmp crud colindat de greieri am lăsat

Şi apoi din nou cu plugul l-am arat.

Oamenii mereu la grâu se tot gândesc

Că e un lucru cât se poate de firesc

Pentru că în lume nimic nu-i mai curat

Decât spicul de grâu cu mâna secerat.

Articole asemănătoare