Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Aștept

    Petras,Dumitru

    Dumitru PETRAȘ

     

     

     

     

    Aștept

     

    Mi-a spus timpul să urc în trenul numit Infinit

    Tren mare și lung, cât un zid de apă

    Sărutul plecării plângea cât o lacrimă amară

    Fulgii de zăpadă se jucau ca niște copii pe stradă

    Valea înaltă era căzută o vale mai jos

    De ieri văd și curcubeul cum merge prin iarbă

    Se văd si zorii cum citesc ziarul din univers

    Se vede și zborul clipei cum se răstoarnă

    Și rădăcina vieții curge prin mine ca un măr mustos

    Nuferii înfloresc în apă numai pentru iubire

    Și glasul de clopot răsună peste vibrații obosit.

    Umbra trenului vrea să ajungă la gară,

    O gară ascunsă în gări mari de infinit.

    Cobor să trezesc lumina cum aș trezi o fată

    Mă spal pe față într-o secundă trasă din infinit

    Trenul se întoarce ca un om în altă viață,

    Ce vis frumos rămâne trenul călcând infinit.

    Noaptea stă lângă fereastră si ascultă, mamă, rugăciune

    Eu mă întorc să scriu peste valea căzută,

    Peste izvorul răstignit lângă cruci mari de pământ

    Aștept din nou trenul să vină din infinit.

    Afară, o gară frumoasă, măscând, se înalță,

    Cât o pădure mare cu liliac înflorit.

    Și izvorul să curgă fără muguri de ceață,

    Urcați și voi în tren, măcar o zi, măcar o viață.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5