Zilele coboară din tăriile văzduhului,
Secundele cad-n ceas asemenea mărunţişului,
Vântu-şi clăteşte aripile-n geamuri,
Vulturii plutesc deasupra satului în cercuri.

Aştept ca liniştea să curgă tot mai adâncă,
Să văd maimuţele dansând pe-o stâncă,
Cum umbra mea pe pământ se întinde
Printre umbrele semenilor de pretutindeni.

Aşteptând,m-a trezit o dragoste ca o bombă
Din care explodează macii de pe cărare,
Dar fericirea nu-i o întâmplare
Atunci când crezi în ea sau într-o floare.

Te-am resimţit încă din depărtare
Cu sufletul tău atras-n contemplare,
Şi-n spaţiul cuvintelor ne-am întâlnit,
Experienţa vieţii noastre ne-am împărtăşit.

Am fugit mereu după fericire
Dar-ntâlnind-o n-am ştiut s-o preţuiesc,
Căci e greu să învăţi alfabetul fericirii
Când trupul meu fragil îmi arată că îmbătrânesc.