Mircea DAROȘI

Aurel Podaru – un om între oameni

           Ajuns la o venerabilă vârstă, paveldanistul Aurel Podaru  a considerat că a sosit timpul confesiunilor şi rememorărilor existenţiale, construindu-şi  propriul său ,,templu spiritual’’, pe care şi l-a aşezat într-o carte intitulată simplu, dar sugestiv ,,Întâmplări cu personaje reale’’, apărută la Editura ,,Casa Cărţii de Ştiinţă’’, Cluj-Napoca, 2021. Este un demers prin care autorul reconstituie atmosfera formării sale intelectuale, pune în valoare  multele întâlniri cu oameni de aleasă cultură, evocă întâmplări  şi momente care i-au încărcat sufletul cu bucuriile, obstacolele şi emoţiile inerente ale vieţii. Memoriile  autorului creează impresia că sunt generate nu atât de intenţia  de a înregistra anumite date biografice, cât de dorinţa de a da o replică epocii care i-a marcat traiectoria vieţii. Prin intermediul lor ajungem să înţelegem opera şi crezul literar al scriitorului. Aurel Podaru îşi redă amintirile într-o formă anecdotică, având tendinţa de a literaturiza realitatea. Cele cincizeci de proze scurte şi foarte scurte, adevărate bijuterii memoriale,  se remarcă prin stil, structură şi expresivitatea limbajului folosit. Unele texte poartă amprenta melancoliei şi a tristeţii, atunci când vorbeşte despre prieteni sau cunoscuţi care au trecut  pragul veşniciei. Evocându-i, el vrea să le prelungească amintirea prin cuvântul său scris. Ceea ce m-a surprins într-un mod foarte plăcut este arta sa portretistică, prin care excelează, realizând adevărate medalioane comemorative sau aniversare. Cel dintâi portret cuprins în această carte este dedicat profesorului său, poetului şi prozatorului Teodor Murăşanu de la Liceul ‘’Mihai Viteazul’’ din Turda : ,,Era de statură potrivită, faţa palidă, ochi negri, mari şi iscoditori, părul brumat. Un zâmbet blând, uşor melancolic. Vestimentaţie închisă la culoare, de o eleganţă sobră… Era un om liniştit, calm şi cald, dar extrem de viu şi receptiv la preajmă’’ (Reabilitarea unui ,,duşman de clasă’’). Scriitorului bistriţean Valentin Raus, îi reţine un amănunt semnificativ : culoarea ochilor. ,,Un albastru de culoarea cerului senin care emană blândeţe, bunătate, discreţie, mister’’ (Ca albastrul de Voroneţ). Pe Radu Săplăcan, îl descrie ca fiind ,,un spirit scânteietor, un camarad extraordinar, cu un adevărat cult al prieteniei, pătimaş ca unul care iubeşte cu toată fiinţa lui. Poet autentic, critic literar de mare fineţe, gazetar de prim rang, un intelectual pur-sânge, inepuizabil în vervă, pantagruelic în şotii şi farse, râsul lui fiind o altă faţă a plânsului profund, al tărâmului de dincolo de viaţă’’ (Afurisit şi tandru). Într-o ramă de-o aleasă frumuseţe spirituală îi aşază portretul monahului de la Rohia :,, Era un aristocrat al cuvântului. El vorbea limba română nu doar corect, ci nuanţat, précis, expresiv. Când avea ceva de afirmat, o făcea  elegant, cu acurateţe. Ştia să fie ferm fără să ofenseze. Era îngăduitor cu opinia celuilalt. Ca om era de o rară modestie…’’ (Monahul de la Rohia ) Pe consăteanul său din Triteni,  Pavel Dan, îl descoperă abia mai târziu, pe vremea studenţiei sale la Cluj, când profesorul universitar Ion Vlad îl invită la prelegerea sa  despre marele prozator al Câmpiei Transilvane. Rămâne uimit când aude atâtea nume cunoscute din satul său natal :,, A doua zi am dat buzna la Biblioteca Centrală Universitară, unde mergeam aproape zilnic, şi am început să-l citesc… După 50 de ani de la acea providenţială întâlnire, am realizat ediţia critică integrală : Pavel Dan, Opere (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012 ).Adunând, în trei volume, tot ceea ce a scris prozatorul până la vârsta de 30 de ani. Neîmpliniţi. O ispravă la care nici măcar nu îndrăznisem să visez. Şi isprava aceasta, pot spune, continuă şi astăzi’’. (Prin Ion Vlad la Pavel Dan) Cu acest demers, Aurel Podaru l-a scos din umbrele uitării, promovându-i opera. El este iniţiatorul Asociaţiei  Culturale ,,Pavel Dan’’, al revistei ,,Paveldaniştii’’, a demarat ,,Colocviile Pavel Dan’’şi ,,Întâlnirile de la Triteni’’. În galeria  frumoaselor sale prietenii se numără şi alte personalităţi din lumea scrisului, a învăţământului, a jurnalisticii sau din alte domenii ale vieţii sociale. Este o adevărată avalanşă de nume care i-au transmis cele mai alese sentimente umane : Sever Ursa, Ion Buzaşi, Icu Crăciun, Sandu Al. Raţiu, Valentin Marica, Teohar Mihadaş, Niculae Gheran, Horia Bădescu, Nicolae Prelipceanu, Radu Mareş, Ion Moise, Andrei Moldovan, protopopul Ioan Dâmbu, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Ioan Casimcea, Ioan Pintea, Olimpiu Nuşfelean, Marcel Mureşeanu, Gheorghe Pârja, Magdalena Vaida, Ion Radu Zăgreanu, Veronica Oşorheianu ş.a Şirul întâmplărilor, întâlnirilor şi participărilor la cenaclurile literare, Colocviilor şi Saloanelor ,,Liviu Rebreanu’’ sunt prezentate într-un stil autentic, cu sinceritatea-i caracteristică, peste care picură din loc în loc câte un strop de umor, o fărâmă de ironie şi autoironie. Aurel Podaru este un narator de excepţie, care nu scapă din vedere amănuntul semnificativ şi relevant. Apreciez logica construcţiei sale sintactice, verbul său cu valoare stilistică, puterea de sinteză a evenimentelor tratate, dar mai ales suspansul de la începutul biografiei personajelor, lăsând cititorul să afle despre cine este vorba, doar după ce a parcurs mai multe rânduri din text. Ca peregrin prin lumea căutărilor sale existenţiale, mă bucur că i-a fost dat să treacă şi prin Neposul meu legendar, în calitatea sa de inspector de mori, ca apoi să devină profesor şi director la Scoala profesională de tractorişti din Beclean, care îi inspiră o frumoasă ,,Baladă…’’. Viaţa lui Aurel Podaru este un model demn de urmat, este o floare rară a prieteniei şi a bucuriei de a trăi. El însuşi este o carte care merită citită de la un capăt la altul.