Primit pentru publicare: 15 iunie 2016
Autor: Prof. Univ. D-r Mihai PĂSTRĂGUŞ, critic de artă
Publicat: 15 iunie 2016
Editor: Ion ISTRATE

 Aurelian ANTAL,” În căutarea sinelui”, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, Botoşani

Pictorul dorohoian, Aurelian ANTAL a expus din complexa sa creaţie, pentru publicul botoşănean, la Galeriile Municipale Ştefan Luchian, cu vernisaj în 11 iunie 2016, la care au rostit scurte alocuţiuni: Ana Florescu- curatorul galeriei, Eugen Mircea- curatorul Galeriilor Municipale Iaşi, Mihai Păstrăguş-critic de artă şi, bineînţeles, autorul evenimentului.

La Botoşani, autorul  a expus, ca şi la Iaşi, doar o parte din bogata sa colecţie de lucrări, iar acestea ar putea fi grupate, după specificul tehnic, obiect şi viziune, în două componente: Din prima grupă fac parte lucrările de pictură cu diverse teme de inspiraţie, în stilul artei oniric-suprarealiste, iar din a doua, aşa-zişii psalmi, lucrări preponderent grafice, însoţite de texte literare cu patina timpului de vechi hrisov, poezie şi proză, cu referire la diverse teme, unele având ca subiect dansul, altele morala, tema feminităţii, istoria veche etc., toate construite într-o viziune psihologist-abisală, cum ne spune şi autorul.

Atât subiectele din prima cât şi din a doua grupă se disting printr-o fenomenologie a formelor instabile, chiar levitante, produse de visul diurn sau nocturn, în care fantasticul exotic leagă normalul cu anormalul, realul şi irealul sau suprarealul, trecutul cu prezentul, tradiţia şi inovaţia, urâtul şi frumosul, tragicul cu comicul etc. cu referinţă la o serie de subiecte generate de realitate, însă convertite în limbajul oniricului. Identificăm câteva teme generice ca: a)  Tipologia umană (Eminesciana, Nichita Stănescu-sfiosul cuvintelor, Scriitorul Aurel Brumă şi candoarea sardonică, Spectrul lui Caragiale etc); b) Motivul perlei (feminităţii) în Ipostaze ale perlei, Prefigurare abisală a maternităţii, Onirim perlier, Ca să fie rodire, Leonardescă, Iconografia etc.; c) Motivul şi dinamica transformismului, cu o vziune heraclitiano-bergsoniană în subiecte ca: Marele vârtej, Biochimia templului timp, Mitologia robirii, Sentiment abisal, Proiect astral, Pictând cu verzi, Maramureşeană etc.

Fiind concepută ca o pictură cognitivistă cu preponderentă extensie filosofică, în sensul că dezvăluie laturi abisale ale cunoşterii realităţii, autorul pune accent pe o serie de simboluri cu bogat conţinut mitologic, biologic, astral şi socio- istoric cum ar fi: perla (simbolul feminităţii creative), spirala (simbol al mişcării eterne), pasărea (aspiraţia zborului), , calul, oul, pâinea, rodia, palma, peştele, animalul, omul în ipostaza de dac  etc. Pictorul- filosof Aurelian Antal recurge la o serie de concepte nu pentru încurca şi cripta explicaţia, ci dimpotrivă, pentru a dezvălui sensurile profunde pe care pictura sa le vizează prin imagine şi semnificaţie. Adjectivul „abisal” folosit de mai multe ori are ca intenţie căutarea unor explicaţii ale lucrurilor  în straturile primare, profunde şi inepuizabile ale personalităţii umane, iar perla (scoica) simbolizează feminitatea creativă în toată diversitatea sa ontologică, biologică şi mitologică. Spirala- simbol al mişcării universale, căreia îi sunt supuse legic toate lucrurile şi fiinţele, reprezentată cu o inspiraţie magistrală, reuşeşte să convertească linia şi culoarea în concept, iar acesta în imaginea empatizată de homo ludens. Spaţiul plastic exprimat stilistic în rotocoale şi perdele blagiene pe o cromatică similară cu cea rezulatată din topirea metalelor, conduc la o notă de stranietate – caracteristică întregii expoziţii. Această caracteristică se menţine şi în finalitatea formelor, în acea „năzuinţă formativă” cu aspect stihial şi tipizant.

Intr-o concluzie finală se obeservă ca forma imaginilor sale apar ca defulări, indiferent de temă, au o sorginte abisală, dar  provin din realitatea înconjrătoae. sub formă de vise cu  surse în mitologic, astral, psihologic, biologic şi social, uneori luând şi înfăţişări patologice, pentru că viaţa conţine şi stări atavice, alterate. Culorile picturii sale, care uneori par a fi de ordinul stranietăţii, au originea în alchimia sufletului şi în tehnicile utilizate de pictor, ca efect reactiv a relaţiei metale rare (nobile) – solvenţi organici şi alte substanţe chimice, cam aşa cum procedau pictorii romanitici germani timpurii, care din metalele arse noaptea în foc li se ofereau sugestii de culori pentru a da expresie cât mai originală imaginilor create. Senzualul pe care artistul îl dezvoltă de-a lungul creaţiei sale, nu are nici sensul şi nici scopul de a vulgariza, ci de a arăta, cum spunea John Locke în celebra afirmaţie „Nihil est in intelectuam quid non fuerit prius in sensum”, că senzorialul afectivizat, înnobilat de valorile artei , înainte de toate, este mediul universal de comunicare dintre oameni şi de manifestare a sinelui.